Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Blestemele celui de-al doilea mandat

Zoom Blestemele celui de-al doilea mandat

Chiar dacă nu este prins în statistici și nici nu se discută în școlile de economie, pare să existe, la președinții români, un blestem al celui de-al doilea mandat. Acest blestem se manifestă în special economic, de suferit nu au de suferit aleșii, ci alegătorii, iar fenomenul este prezent la cel puțin doi dintre cei patru președinți ai României de după 1990.

La Ion Iliescu nu știm

dacă să vorbim despre blestemul celui de-al doilea sau al celui de-al câtelea mandat. Teoretic, conform constituționaliștilor care i-au permis să candideze în 1996 și în 2000, Ion Iliescu a avut, în cele din urmă, doar două mandate prezidențiale legale. Dar, dacă socotim altfel, a avut, de fapt, patru. Pe lângă cel din 1992-1996 și cel din 2000-2004 mai este mandatul 1990-1992, când a fost ales pentru funcția de președinte, chiar dacă pentru o perioadă de doar doi ani. Și mai este, desigur, mandatul de președinte al CFSN, între decembrie 1989 și mai 1990. Ca să înțelegem cum se mistifică istoria sub ochii noștri, putem să aruncăm un ochi pe pagina de Wikipedia a lui Ion Iliescu. Acolo, la început, se vorbește despre mandatul 1990-1992 ca fiind totuna cu cel de președinte al CFSN, or acest lucru este fals, în 1990 având loc alegeri prezidențiale, nu alegeri pentru președinția CFSN. Putem considera, oricum, că ceea ce s-a întâmplat între 1990 și 1992 este, de drept, al doilea mandat al lui Ion Iliescu la conducerea țării, indiferent dacă a condus ca președinte al CSFN sau ca președinte al României cu mandat special și mai scurt.

Acest al doilea mandat iliescian a fost marcat de toate crizele economice posibile pentru o perioadă atât de scurtă de timp. Imediat în 1990 a apărut șomajul, inflația a început să crească văzând cu ochii, preocuparea principală a tuturor a fost, în acei ani, dezmembrarea industriei, a agriculturii și a economiei în general, astfel încât cine era mai întreprinzător să plece acasă cu cât mai multe bucăți în spinare. Să nu uităm nici mineriada din 1990 și pe cea din 1991, cu efecte devastatoare asupra imaginii țării, cum nu trebuie să uităm nici măsurile economice luate de urmașul lui Petre Roman, Theodor Stolojan: introducerea TVA și naționalizarea valutei.

În foarte puține dintre țările est-europene care au scăpat de comunism în 1989 tranziția la economia de piață s-a făcut atât de greu din punctul de vedere al populației. În 1991, inflația a ajuns, în România, la 170%, iar în 1992 la 210%. Și a continuat să crească și în următorul mandat, în 1993 fiind de 256% și în 1994 de 136%. După aceea a scăzut până în 1997. Mandatul 1992-1996 al lui Iliescu a fost mult mai stabil din punct de vedere economic, deși dezmembrarea economiei a continuat. În perioada 1990-1996 a început tradiția marilor tunuri date economiei românești, tunuri care continuă și astăzi, dar la o cu totul altă scară.

La Emil Constantinescu a fost mai simplu,

el neavând nevoie decât de un singur mandat pentru a da senzația că toate ursitoarele s-au enervat pe el la naștere și i-au urat să o ducem noi extrem de greu atunci când el va ajunge președinte. Emil Constantinescu a reținut doar partea aia cu „va ajunge președinte“, uitând că noi o vom duce rău. Dacă și-ar fi amintit, poate nici n-ar mai fi candidat, la cât de mult îi păsa. Sau nu. Mandatul 1996-2000 este marcat de: falimente de bănci, creșterea prețurilor, dublarea cotației dolarului încă din primele luni de mandat, afaceri răsunătoare de contrabandă cu țigări, închiderea unor întregi ramuri industriale, cum ar fi mineritul.

După primul și ultimul mandat al lui Emil Constantinescu a urmat ultimul mandat al lui Ion Iliescu. Economic a mers cât de cât OK, fiind, probabil, primii ani de după 1990 cu creștere economică vizibilă. Dar s-au mai întâmplat chestii și din punct de vedere politic: a avut loc împăcarea istorică cu Regele Mihai, România a fost primită în NATO și a fost confirmată aderarea României la UE, cu termen 1 ianuarie 2007.

Apoi au venit mandatele prezidențiale

ale lui Traian Băsescu. Primul a mai fost cum a mai fost, cu o suspendare și un referendum, cu multă îndârjire și ură, cu punerea bazelor statului neosecuristic și procuroristic. Dar, economic, România s-a dezvoltat, s-a simțit bine, mai ales că de la 1 ianuarie 2007 a intrat în UE, au fost eliminate orice restricții de călătorie, mulți au plecat să muncească afară. Chiar dacă economia nu a „duduit“, cum îi plăcea lui Tăriceanu să spună, nici rău n-a fost.

Al doilea mandat, însă, a început sub semnul crizei economice. Criză care debutase, de fapt, în 2008, dar, în România, toată lumea negase existența ei. Și normal, trebuiau să aibă loc alegeri generale și apoi prezidențiale, nu voia nimeni să strice cheful oamenilor de a merge la vot.

Dar, chiar și amânată prin ascundere sub preș, criza a izbucnit cu furie în 2010 și a lovit pe absolut toată lumea. Soluția găsită pentru a domoli efectele crizei a fost austeritatea. Austeritate aruncată doar în spatele populației și care i-a ocolit pe marii prădători din jurul clasei politice, care au profitat din plin.

La Klaus Iohannis nu a fost deloc diferit,

primul său mandat neavând prea multe probleme economice, în al doilea, însă, ajungând, din nou, să fim îngropați până la gât în rahat economic.

Chiar dacă președinții României nu au atribuții executive puternice în zona economiei, ei influențează mersul economiei în mod direct, prin alegerea premierului. Putem constata, mai ales la ultimii doi președinți, că economia a funcționat OK atunci când premierul nu s-a înțeles deloc cu președintele (perioadele Tăriceanu, Ponta, poate chiar Dăncilă) și s-a dus în cap de fiecare dată când premierul a fost slugă preasupusă a Cotroceniului (Boc, Orban, Cîțu, Ciucă). Cum am spus și la început, nu este nimic științific aici, dar vorbim despre un popor pe care superstițiile l-ar ajuta, dacă ar înțelege că, atunci când guvernează un președinte și un premier prea strâns legați, lovește blestemul celui de-al doilea mandat. Uneori blestemul ăsta lovește încă de la primul mandat, dacă legătura dintre cei doi e prea puternică :).




1 comentariu

  1. #1

    Cand se cearta intre ei, ne lasa pe noi in pace… De aia alternanta si diversitatea la guvernare e sfanta.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

Ultimele articole
Editoriale
  • Aș săruta leprosul

    27 septembrie 2022

    Ucraina, ca o boală de-origine divină, se-ntinde peste lume la bursa din New York. Piticu-i de cinci metri și doamna-i balerină. Chiril cică Metodiu e putinist și porc. Ascuns sub […]

  • Birocrația participativă

    27 septembrie 2022

    Europa, mai ales cea strânsă în Uniunea Europeană, a trecut într-o fază nouă de evoluție. După o istorie temporal dominată de autoritarism, monarhii ereditare și alte forme de guvernare complet […]

  • Tovarășul Klaușescu

    26 septembrie 2022

    „România merge bine şi economia românească creşte“, a zis Klaus Iohannis în plină criză a tarifelor la gaz și la electricitate, luîndu-i parcă vorbele din gură unui alt președinte. În […]

  • O lovitură de stat sentimentală, ratată în stil sud-american

    20 septembrie 2022

    Erai ca o soție de dictator, iar eu, cum te-am zărit, pe dată am declanșat revolta, visam să îți vîr soțul într-un mausoleu dar n-am fost Che Guevara, ci, vai, […]

  • Ce-ai făcut, Bobiță?

    20 septembrie 2022

    Las Fierbinți a lansat în conștiința publică două întrebări existențiale atât de profunde, că mii de ani vor trebui luminii să le-ajungă. Or fi mai multe, nu știu, dar astea […]

  • Restrîngerea domeniului luptei

    19 septembrie 2022

    Cele șase turnuri de fum de la IMGB, ultimii martori ai industriei grele socialiste, s-au prăbușit vineri la pămînt, executate cu muniție adevărată. Cadavrele urmează să fie cărate cu basculantele […]