Articole din categoria: Ziua Intendenței

Președintele Dragoș Constantinescu savura admirația celor peste 30.000 de exe-geți și invitați, pur și simplu cuceriți de măreția costumului complet de luptă din piele de balaur dobrogean. Solzii de balaur, conectați la un procesor de ultimă generație, funcționau ca un ecran perfect mulat pe trupul odinioară zvelt al tânărului președinte român. Iar pe ecran se derulau imagini cu frumusețile României. Influența donatorilor pieilor, balaurii dobrogeni, se simțea în faptul că cele mai multe imagini proiectate pe/în/de către președinte erau din […]

Gheorghe Truțulescu aștepta ca Oroles să-și dezlipească mâna de frunza de brusture. În creierul colonelului scena se desfășura cu încetinitorul. Milimetru cu milimetru, frunza verde se dezlipea de palma și degetele lui Oroles, lăsând să se vadă urmările măcelului. Truți începuse să treacă în revistă victimele. Primul țânțar, aflat la marginea furnzei, acolo unde lovise extremitatea dreaptă a palmei lui Oroles, de-abia se mai vedea. Fusese împins cu forță în structura moale a brusturelui, trompa îi trecuse prin frunză, aripile […]

Gheorghe Truțulescu stătea pe un bolovan, pe marginea drumului, și sculpta cu atenție și îngrijorare într-o creangă de fag, o creangă de soc și într-una de os. Oroles se fâțâia nerăbdător în jurul propriului centru de greutate: când își muta greutatea pe un picior de plai, când o trecea înapoi, pe-o gură de rai. Se întrerupea doar pentru a privi de jur împrejur și, când vedea marea de iarbă ce se întindea în jurul lor, strâmba scârbit din cap, ofta […]

* În care se vede o rază de speranță – Ce faci, fiule? Cum o mai duci? Ce mai face țara? Totul bine, totul bine? Președintele Constantinescu, primul președinte Constantinescu, Emil, trecea prin sala de comandă a Subfăgărășanului într-un halat de pluș, cu un ziar împăturit la sub braț și cu o cafea în mână, mergând într-o direcție nedefinită. În drumul său își găsise timp să-i arunce și președintelui Dragoș Constantinescu, cel în funcție, aceste întrebări la care, evident, nu […]

În care președintele ia o decizie. În sala de comandă a Subfăgărășanului era haos. Un haos controlat, bine organizat, în care fiecare părea să știe exact cum trebuie s-o ia razna, dar, totuși, haos. Câțiva exe-geți din garda Comandantului Suprem voiau să-l ia pe sus pe Truțulescu și să-l ducă înapoi în celulă. Dacă ar mai fi ajuns în celulă. Mulți obraznici care, de-a lungul timpului, luaseră peste picior Comandanții Supremi nu mai ajunseseră în celulele lor. „Se pierduseră“ sau […]

* În care se pornește în căutarea unei soluții disperate Președintele Dragoș Constantinescu privea în gol de minute bune. Aflase, destul de ușor, că zolomarxiștii pot fi învinși fără mari probleme. Că în două minute, nu mai mult, o boală pământeană, nu foarte rară, pe vremuri, ar putea zădărnici toată invazia pusă la cale, probabil, zeci de ani, dacă nu chiar secole. Meningita, fie ea bacteriană, virală sau fungică ar putea face ceea ce armele întregii planete n-ar reuși: să-i […]

* În care toți simt apropierea sfârșitului Pentru că tot fusese pus de către George W. Bush să lectureze un pasaj din acest serial, președintele Dragoș Constantinescu avu o revelație: serialul se apropia de final. Nu știa cum urma să se termine, nu știa multe lucruri, ceea ce descoperiseră și cititorii în episoadele scurse până acum, dar de ceva-ceva tot era sigur: într-un moment de mahmureală, care-i permitea deseori să iasă din pielea personajului și să vegheze din altă dimensiune […]

Zolomarxiștii își dezvăluie intențiile. – Fața Nevăzută către Subfăgărășan, recepție! Fața Nevăzută către Subfăgărășan, recepție! Vocea metalică venită din înălțimile Văii Cozluk se auzea, agasant, de aproximativ o jumătate de oră, dar nimeni din sala de comandă a Subfăgărășanului nu-i dădea atenție, toată lumea fiind concentrată pe certurile din Comitetul pentru Situații de Maximă Urgență Extraterestră. Comitetul nu a mai apărut până acum în povestea noastră pentru că el a fost înființat de-abia în episodul trecut, ca urmare a dorinței […]

În care lucrurile care o luaseră razna revin la normal, iar cele ce păreau normale o ia razna. Dardiolai, destul de rupt de beat și vizibil transportat într-o lume paralelă, în care, în 2001, președinte era Ion Iliescu, iar zolomarxiștii nu existau, îndeplinea un vechi ritual exe-get în jurul celor 12 sticle de bere pe care le golise. Ritualul presupunea ca executantul să se învârtă în jurul sticlelor, în patru labe, în 30 de rotații complete. În timpul acestor rotații […]

În care, ca să aflați ce se întâmplă, trebuie să citiți mai mult. În Valea Cozluk, Abrams-ul roșu condus de Murgu își oprise șenila stângă fix lângă tâmpla lui Dardiolai. Îngenuncheat lângă spionii lui, șeful SSE părea să nu fi observat acest lucru. În întunericul nefiresc provocat de Fața Nevăzută a Lunii, Dardiolai era complet transfigurat. Părea că se roagă și că înjură în același timp, că suferă și că invocă zei răzbunători. Dar de unde atâția zei, când exe-geții […]

În care spionii lui Dardiolai sunt exonerați. – „Bună seara, România, bună seara, Subfăgărășan. Sunt Andreea Esca…“WTF? Președintele Constantinescu era uimit, iritat, aproape nervos, stupefiat. Nu mai fusese în atât de multe feluri în același timp din adolescență, de când participase la o petrecere a unor șamani din lumea bună și dăduse de niște prafuri colorate în congelator, în timp ce căuta gheață. Dintre toate stările, acum domina cea de nervozitate, combinată cu o doză masivă de stupefacție. – Domnule […]

În care zolomarxiștii iau legătura cu Subfăgărășanul Fața Nevăzută a Lunii cobora implacabilă spre Valea Cozluk. Din ce în ce mai imensă, din ce în ce mai amenințătoare. Dardiolai își aminti că cei trei spaționauți îi spuseră că e foarte urâtă și că de aia au devenit alcoolici. Adevărul e că, privită cu atenție, nu era urâtă deloc. E drept, acum se vedea și fără teleobiectiv suprafața rugoasă a materialului din care era făcută Fața Nevăzută a Lunii. Se mai […]

În care apele revin în matca lor. Pe Pământ erau, teoretic, de toate. Și mai bune, și mai rele. Practic, însă, lucrurile nu stăteau chiar așa. Unde erau închisori nu prea era libertate, unde era prea multă libertate, aia era. Noroi nu se prea mai găsea, însă, de când apele o luaseră razna în sus, dacă vă mai amintiți. Nimeni nu-și mai amintea de când apele Pământului își părăsiseră locurile multimilenare pentru a urma îndemnul B.U.G. Mafia feat. Loredana și […]

În care vom fi la fel de surprinși ca și cititorii de ceea ce se va întâmpla Pe Fața Nevăzută a Lunii se instaura, încet-încet, ordinea. Dar fusese haos, o vreme. După ce șeful zolomarxiștilor, albastrul, vomase pe camere și ecrane fix când să se adreseze exe-geților și celorlalți cetățeni strânși în centrul de comandă al Subfăgărășanului, lucrurile o luaseră razna. Deja amețit, Muctapor nu mai rezistase și vomase și el, din solidaritate față de înaltul oaspete. După care se […]

În care președintele Constantinescu face ordine. Tot centrul de comandă al Subfăgărășanului era împietrit de groază. Sau de silă. Cum în Subfăgărășan nu se mai bea de foarte-foarte multă vreme, exe-geții nu erau obișnuiți să vadă oameni sau extratereștri vomând pe fondul consumului. Singurii care mai văzuseră așa ceva erau americanii din Secret Service care-l păzeau pe George W. Bush și sepepiștii lui Dragoș Constantinescu. Mai văzuse și Dardiolai, la ședințele de îndoctrinare din copilărie, când venea Ion Cristoiu, foarte […]

În care se pun bazele unei noi ordini mondiale. Petipor și Pouridor stăteau destul de stingheri într-un colț din camera de comandă a Feței Nevăzute a Lunii. Zolomarxiștii mișunau peste tot, de parcă ar fi fost la ei acasă. De fapt, chiar erau la ei acasă, căci ei construiseră Luna, pentru a avea o bază avansată în apropierea Pământului. Bază și navă de transfer, adică exact această navă uriașă care era Fața Nevăzută. După ce intraseră pe navă și, într-un […]

În care este vorba despre dragoste. * Nu contează crizele prin care trec, uneori, omenirea, planeta, galaxia, universul. Adică da, contează, dar nu foarte tare. Contează pentru oamenii de stat, pentru politicieni, pentru politruci și propagandiști, pentru investitorii străini, pentru militari, pentru o mulțime de oameni, ba chiar și pentru prietenii noștri, exe-geții. Dar mai puternică decât orice criză este dragostea. Iubirea aceea pură ce apare mai ales la sufletele neprihănite. Iubirea care nu-și alege nici timpul, nici locul, nici […]

În care aflăm că „Ghidul autostopistului galactic“ e o frecție. Muctapor bătea nervos cu piciorul în vidul spațiului. Cumva rușinat că se cam lăsase păcălit de către agatârși și le trimisese tot uleiul de pe navă fără a avea garanția că primește înapoi caii, Petipor dăduse fuga pe Fața Nevăzută, umblase compartimentul secret de care știa numai el și adusese trei cutii cu margarină pe care le păstra pentru un moment festiv. Unse cu substanța din cutii, tartinabilă, și cele […]

*În care spaționauții exe-geți revin în acțiune În timp ce președintele George W. Bush intra, clătinându-se, la brațul lui Dardiolai, în Subfăgărășan, în timp ce președintele Dragoș Constantinescu era cărat, sforăind, pe brațe, de către Zyraxes și Cothelas, în timp ce Zalmodecicus era îngrijit în infirmieria Subfăgărășanului, după ce fusese sluls din fularul Burberry al lui Adi, așadar, în timp ce se întâmplau toate acestea, lumea fu zguduită sonor de un scârțâit sinistru ce venea, aparent, dinspre Lună. După primul […]

*În care președintele Constantinescu… În Valea Coluk, acolo unde, dacă vă mai amintiți, era intrarea în Subfăgărășan, exe-geții se agitau și nu prea. Pajiștea plină de iarbă necosită, prin care mișunau balauri dobrogeni, se crăpase în două, iar din adâncuri ieșise o pistă pentru avioane, cu turn de control, sală de așteptare, puncte de control și duty-free. Exe-geții scoși din subteran ca să-l întâmpine pe președintele SUA stăteau acum la coadă la duty-free, încercând să-și cheltuiască banii. Erau la mare […]