Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ziua Intendenței – episodul 40 –

Zoom Ziua Intendenței – episodul 40 –

În care apele revin în matca lor.

Pe Pământ erau, teoretic, de toate. Și mai bune, și mai rele. Practic, însă, lucrurile nu stăteau chiar așa. Unde erau închisori nu prea era libertate, unde era prea multă libertate, aia era. Noroi nu se prea mai găsea, însă, de când apele o luaseră razna în sus, dacă vă mai amintiți. Nimeni nu-și mai amintea de când apele Pământului își părăsiseră locurile multimilenare pentru a urma îndemnul B.U.G. Mafia feat. Loredana și a se ridica la cer, dar noi știm exact: din episodul 30. Tot atunci, dacă memoria calculatorului ne ajută, George W. Bush se hotărâse să vină în Subfăgărășan, pentru a-l cunoaște personal pe Zalmodecicus.

Acum, președintele SUA stătea amărât pe un scaun, cu capul între mâini și regreta adânc decizia luată. Zalmodecicus era un viezure căsătorit cu o barză. Atât aflase. Viezurele era ținut în brațe de Adi, fostul președinte al Camerei Deputaților, cu care jucase ta’su tenis la un moment dat. Și cam atât aflase până când, într-un acces de orgoliu stupid, pierduse un pariu cu președintele Dragoș Constantinescu și-i cedase acestuia datoria sfântă de a salva omenirea, planeta și orice era de salvat, dacă era ceva de salvat. El, cel mai puternic om al Lumii Libere și Neatârnate, fusese lipsit de informații vitale despre Irina Margareta Nistor și crezuse că știe subtilitățile limbii engleze. Acum era redus la rolul de simplu spectator al momentului de glorie pe care-l parcurgea președintele Constantinescu.

Care președinte se lua deja din ce în ce mai în serios. În primul rând, își ridicase scaunul cu încă zece centimetri, ca să vadă toată lumea cine este mai sus. Acum l-ar fi coborât, pentru că nu mai atingea podeaua cu picioarele, care i se bălăbăneau caraghios în aer, dar se blocase mecanismul și îi era cam rușine să cheme un specialist de la serviciul tehnic al exe-geților. Plus că-i era cam teamă ca specialistul să nu fie chiar Elon Musk, situație în care era greu de prezis ce s-ar fi întâmplat, de fapt, în locul așteptatei reparări a unui banal mecanism de scaun.

Agasat de atâtea probleme capitale, Dragoș Constantinescu răbufnise, într-un târziu, destul de violent:

– Și faceți dracului odată ceva cu apele alea, că nu mai suport! De când nu mai e apă pe Scroviștea mă tot aștept să descopere tata unde am scufundat șalupa SPP-ului, acum trei ani, când l-am mințit că au năvălit pirații peste mine și mi-au furat-o!

Și nici nu apucă președintele să termine această spontană confesiune, că apele planetei se și retraseră, cu discreție, la locul lor, fără a vărsa nici măcar o picătură pe uscat. Lumea întreagă, încă năucă, răsufla ușurată. Răsufla greu, dar ușurată.

Președintele Constantinescu, deși surprins, nu răsufla. El șuiera, fluiera, chiuia, țopăia, urla, făcea ca toți dracii, într-un dans al măreției nemaivăzut până atunci. Îi aruncă lui W. un rânjet superior și nu se abținu să-i arunce și una, așa, de la obraz:

– Vezi, băi, Georgele? Vezi? Ia-ți notițe! Așa se face! Așa se salvează lumea, prostănacule!

– Așa? Cum? Ce-ai făcut?

– Ce-am făcut? Păi, n-ai văzut? Nici n-am apucat să termin acea spontană confesiune, că apele s-au și retras, la ordinul meu.

– La ordinul tău?

– Vezi bine.

– Deci apele te ascultă pe tine?

– Nu ți-am dovedit?

– Nu, e doar o coincidență.

– Coincidență my ass.

– Deci, nu te cred.

– Ce nu mă crezi?

– Că s-au retras pentru că le-ai ordonat tu!

– Că doar nu s-au retras pentru că nu le-ai ordonat tu. Că doar nu le-ai ordonat. Și se întoarse către restul sălii de comandă: Hei, careva de pe-aici! L-ați văzut vreunul pe Bușulache ăsta mic să ordone apelor să se retragă? Văzut/auzit?

– Nuuuuu!

– Vezi, băi? Nu s-au retras pentru că nu le-ai ordonat tu să se retragă, ci pentru că le-am ordonat eu să se retragă! Q.E.D.!

– Da? Bine, te cred, dar numai dacă le mai ordoni ceva și ele se execută.

– Ce să le ordon?

– Orice. Ce-ți trece acum prin cap, de exemplu.

Dragoș Constantinescu stătu puțin în cumpănă, după care se replie elegant:

– Bușulache, las-o așa, tată. Nu le mai ordon nimic azi, că-s și ele obosite. Îți dai seama, după ce le-am ținut atât afară din matcă… Nu știu, poate mâine. Mă mai gândesc eu la ceva între timp.

Dar nu avu timp să se mai gândească la nimic, pentru că Dardiolai, care lipsea misterios de câteva minute, năvăli precipitat între cei doi președinți.

– Comandante Suprem, scuze că te întrerup, dar s-a întâmplat ceva nasol rău de tot.

– Ce mai e acum?

– Au revenit apele, dar a dispărut Soarele!

– De tot?

– Nu, doar în Valea Cozluk.

– Păi, sunt nori, e eclipsă, e ceva? Sau, stai așa puțin: nu cumva e noapte?

– Nu, nu și nu. E amiază, cerul era perfect senin până mai devreme, eclipsă e de-abia hăt peste câțiva ani…

– Băieți, ia dați pe monitoare!

Într-adevăr, în Valea Cozluk nu se mai vedea țipenie de soare. Nimica-nimicuța. era un întuneric atât de dens încât ai fi zis că traficanții de bujori vopsiseră iar cu spray negru lentilele camerelor de filmat, așa cum făceau în mod regulat. Dar nu era asta. Undeva, destul de aproape, se vedeau niște luminițe roșii și verzi. Când roșii, când verzi.

– Ia, un zoom la băiatu’, ceru președintele.

Și zoom se făcu.

Înmărmurită, întreaga cameră de comandă a Subfăgărășanului văzu că, de fapt, Fața Nevăzută a Lunii acoperea în întregime soarele, apropiindu-se ușor-ușor de Valea Cozluk.

La un moment dat, din corpul imens al Feței Nevăzute țâșni o navetă spațială decapotabilă, care târâia în spatele ei un lung șir de conserve goale, legate gravitațional între ele. Când naveta luă un viraj mai strâns, chiar în dreptul obiectivului camerei de mare distanță, toți citiră mesajul de pe cartonul lipit pe spate: „Petipor și Pouridor, proaspăt căsătoriți“.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale