Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ziua Intendenței –episodul 38 –

Zoom Ziua Intendenței –episodul 38 –

În care președintele Constantinescu face ordine.

Tot centrul de comandă al Subfăgărășanului era împietrit de groază. Sau de silă. Cum în Subfăgărășan nu se mai bea de foarte-foarte multă vreme, exe-geții nu erau obișnuiți să vadă oameni sau extratereștri vomând pe fondul consumului. Singurii care mai văzuseră așa ceva erau americanii din Secret Service care-l păzeau pe George W. Bush și sepepiștii lui Dragoș Constantinescu. Mai văzuse și Dardiolai, la ședințele de îndoctrinare din copilărie, când venea Ion Cristoiu, foarte tânăr, și le proiecta filme din seria „Din lumea capitalului“. Dar ultima dată, cu zece-cincisprezece ani în urmă, când încercase să reia seria ședințelor de îndoctrinare, mai întâi pentru membrii Serviciului Secret exe-get, constatase că peliculele se deterioraseră iremediabil. Bun, mai văzuse și rezultatele bețiilor celor trei spațio-nauți, era obișnuit cu oameni care varsă abundent și dezordonat. Dar asta nu-l împiedica să fie extrem de stânjenit. Ar fi vrut să șteargă acest moment din memoria tuturor celor care-l văzuseră. Cu niște ani în urmă ar fi și putut. Tehnicienii exe-geți dezvoltaseră, de mai bine de un secol, un aparat șmecher care ștergea memoria celor care erau expuși unei raze puternice, orbitoare. În funcție de setări, puteai să le ștergi memoria pe câteva secunde, câteva minute, până la câteva ore. Numai că fostul șef al Serviciului Secret vânduse tehnologia unei producătoare de la Hollywood, Laurie MacDonald, care folosise ideea și aparatul pentru un film de-al ei, ceva cu niște bărbați în costume afro-americane, care ștergeau memoria oamenilor. Parcă Bărbați în costume afro-americane se chema filmul, chiar așa. Dar nu mai conta. Important e că, deși aveau cămările pline cu astfel de aparate, nu puteau să le folosească până în 2027, când își recăpătau brevetul.

Auzind zomotul familiar al unei borâri strașnice, zgomot care le amintea de anii de studenție, cei doi președinți, Bush Junior și Constantinescu Junior, se ridicară rapid în picioare și începură să vorbeasă unul peste altul:

– Unde-i bairamul, la ce cameră? Cine aduce muzica? Pff, unde-s gagicile? Au  venit și alea de la Litere? Aduc eu bereaaaa!

Dardiolai reuși să-i calmeze, cu greutate.

Acum cei doi stăteau cam pleoștiți. De fapt, erau de-a dreptul nefericiți. Ar fi tras un chef ca pe vremuri… Dragoș ridică primul ochii din podea și se uită, în sfârșit, la omologul său mult mai puternic. Cel mai puternic om din lume. Văzându-l la fel de melancolic, îndrăzni să se apropie de el și-i puse mâna, amical, pe umăr.

– Salut, prietene, eu sunt Dragoș și sunt președintele României!

– Saluuut, Dragoooș, răspunseră, în cor, atât Goerge W., cât și patru dintre agenții Secret Service, care mergeau la același club al Alcoolicilor Anonimi.

– Băi, George, ce mergea un bairam acum…

Fuck, chiar mergea…

– Nu? Ne mai scotea din tensiunea asta, ne mai linișteam și noi puțin, ca să putem salva lumea.

– Băi, Dragoș, cu tot respectul, că sunt în tunelul tău, dar nu „noi“ salvăm lumea. „Eu“ salvez lumea!

– Hai să mori tu! Ia zi-mi, mă, cum salvezi tu lumea? Tu?

– Normal că eu. Sunt președintele SUA, sunt cel mai puternic om din lume și voi salva planeta de extratereștri!

– Așa? Pă bune? Da’ dacă extratereștrii ăștia sunt prietenoși? Tu vrei să-i omori direct, ca să ne salvezi pe toți, fără se ne întrebi? Poate nu e nevoie…

– Ai văzut tu extratereștri prietenoși, buni? Spune-mi, ai văzut tu așa ceva?

– Da.

– Da? Unde?

– La cinema, plm, unde să văd? Ce, tu n-ai văzut E.T.?

– Ha-ha-ha! Băi, da’ tu chiar ești stupid! E.T., prietenos? Cum să fie, mă, prietenos un extraterestru care fuge cu bicicleta lu’ Drew Barrymore? Îți plac ție hoții de biciclete? Îi consideri prietenoși?

– Da, să știi, chiar mi-a plăcut Hoții de biciclete!

– „Mi-au plăcut“, analfabetule! Vorbesc română doar de două ore, ce-am învățat pe Cincinal, da’ tot știu să fac acordul corect. „Mi-au plăcut hoții de biciclete“, nu „Mi-a plăcut hoții de biciclete“!

– Zi-i zău! Tu nu știi decât filme cu John Wayne, ai? Hoții de biciclete, incultule, filmul lui Vittorio de Sica, cu Maggiorani, Staiola, Carell și Leone. Ce, voi n-aveți cinematecă?

Fuck you!

– Buei, pe cine dai tu dracului, imperialist american?

– Cine te-a dat dracului?

– Tu. Ce, crezi că nu știu ce înseamnă „Fuck you“? Asta înseamnă: „Du-te dracului (de nesimțit)!“.

– Ești prost? Înseamnă „Să te fut!“.

– Prost ești tu! Înseamnă fix „Du-te dracului!“. Nu mă faci tu pe mine.

– Hai, bă, mă înveți tu engleză?

– Hai, pă bune, da’ ce, tu vorbești engleză? Tu vorbești americană. Poate în americană înseamnă altceva. Dar în engleza lui Shakespeare, aia care contează, „Fuck you!“ înseamnă „Du-te dracului!“.

– Termină, frate. Dacă-mi arăți un singur om normal care mai crede ce spui tu, te las pe tine să salvezi lumea.

– Jură!

– Jur!

– Dardiolaaaai! Adu-mi telefonul!

– Da, comandante suprem, poftiți, aici e. Pe cine să sun?

– Las’ că sun eu, că nu pot să-ți dau numărul, e secret.

Iar comandantul suprem, președintele României, Excelența Sa Dragoș Constantinescu formă pe ascuns un număr de telefon, așteptă să se facă legătura și începu să vorbească precipitat:

– Săru’mâna! Sunt io, Dragoș, băiatu’ lu’ domnu’ Emil. Da, da, domnu’ Emil din Pajura. Nu, săru’mâna, nu vreau nimic azi, că n-am timp. Decât atât: ce înseamnă „Fuck you!“? Așa? Puteți să mai spuneți o dată, să audă și un bou de aici, de la noi? Stați să vi-l dau la aparat. Na, mă, George, ascultă pe cineva care se pricepe.

Și, într-adevăr, când luă receptorul și rosti, răspicat, „Fuck you!“, George W. Bush auzi, la celălalt capăt al firului, un foarte pițigăiat „Du-te dracului!“.

– OK, chief, spuse W. după ce trânti receptorul în furcă. Tu salvezi lumea…

Curios din fire și din fișa postului, Dardiolai apăsă butonul de redial al telefonului și privi înmărmurit numele afișat pe ecranul LED: Irina Margareta Nistor.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale