Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Președintele Dragoș Constantinescu savura admirația celor peste 30.000 de exe-geți și invitați, pur și simplu cuceriți de măreția costumului complet de luptă din piele de balaur dobrogean. Solzii de balaur, conectați la un procesor de ultimă generație, funcționau ca un ecran perfect mulat pe trupul odinioară zvelt al tânărului președinte român. Iar pe ecran se derulau imagini cu frumusețile României. Influența donatorilor pieilor, balaurii dobrogeni, se simțea în faptul că cele mai multe imagini proiectate pe/în/de către președinte erau din […]

Gheorghe Truțulescu stătea pe un bolovan, pe marginea drumului, și sculpta cu atenție și îngrijorare într-o creangă de fag, o creangă de soc și într-una de os. Oroles se fâțâia nerăbdător în jurul propriului centru de greutate: când își muta greutatea pe un picior de plai, când o trecea înapoi, pe-o gură de rai. Se întrerupea doar pentru a privi de jur împrejur și, când vedea marea de iarbă ce se întindea în jurul lor, strâmba scârbit din cap, ofta […]

* În care se vede o rază de speranță – Ce faci, fiule? Cum o mai duci? Ce mai face țara? Totul bine, totul bine? Președintele Constantinescu, primul președinte Constantinescu, Emil, trecea prin sala de comandă a Subfăgărășanului într-un halat de pluș, cu un ziar împăturit la sub braț și cu o cafea în mână, mergând într-o direcție nedefinită. În drumul său își găsise timp să-i arunce și președintelui Dragoș Constantinescu, cel în funcție, aceste întrebări la care, evident, nu […]

* În care se pornește în căutarea unei soluții disperate Președintele Dragoș Constantinescu privea în gol de minute bune. Aflase, destul de ușor, că zolomarxiștii pot fi învinși fără mari probleme. Că în două minute, nu mai mult, o boală pământeană, nu foarte rară, pe vremuri, ar putea zădărnici toată invazia pusă la cale, probabil, zeci de ani, dacă nu chiar secole. Meningita, fie ea bacteriană, virală sau fungică ar putea face ceea ce armele întregii planete n-ar reuși: să-i […]

* În care toți simt apropierea sfârșitului Pentru că tot fusese pus de către George W. Bush să lectureze un pasaj din acest serial, președintele Dragoș Constantinescu avu o revelație: serialul se apropia de final. Nu știa cum urma să se termine, nu știa multe lucruri, ceea ce descoperiseră și cititorii în episoadele scurse până acum, dar de ceva-ceva tot era sigur: într-un moment de mahmureală, care-i permitea deseori să iasă din pielea personajului și să vegheze din altă dimensiune […]

Zolomarxiștii își dezvăluie intențiile. – Fața Nevăzută către Subfăgărășan, recepție! Fața Nevăzută către Subfăgărășan, recepție! Vocea metalică venită din înălțimile Văii Cozluk se auzea, agasant, de aproximativ o jumătate de oră, dar nimeni din sala de comandă a Subfăgărășanului nu-i dădea atenție, toată lumea fiind concentrată pe certurile din Comitetul pentru Situații de Maximă Urgență Extraterestră. Comitetul nu a mai apărut până acum în povestea noastră pentru că el a fost înființat de-abia în episodul trecut, ca urmare a dorinței […]

În care zolomarxiștii iau legătura cu Subfăgărășanul Fața Nevăzută a Lunii cobora implacabilă spre Valea Cozluk. Din ce în ce mai imensă, din ce în ce mai amenințătoare. Dardiolai își aminti că cei trei spaționauți îi spuseră că e foarte urâtă și că de aia au devenit alcoolici. Adevărul e că, privită cu atenție, nu era urâtă deloc. E drept, acum se vedea și fără teleobiectiv suprafața rugoasă a materialului din care era făcută Fața Nevăzută a Lunii. Se mai […]

În care președintele Constantinescu face ordine. Tot centrul de comandă al Subfăgărășanului era împietrit de groază. Sau de silă. Cum în Subfăgărășan nu se mai bea de foarte-foarte multă vreme, exe-geții nu erau obișnuiți să vadă oameni sau extratereștri vomând pe fondul consumului. Singurii care mai văzuseră așa ceva erau americanii din Secret Service care-l păzeau pe George W. Bush și sepepiștii lui Dragoș Constantinescu. Mai văzuse și Dardiolai, la ședințele de îndoctrinare din copilărie, când venea Ion Cristoiu, foarte […]

În care se pun bazele unei noi ordini mondiale. Petipor și Pouridor stăteau destul de stingheri într-un colț din camera de comandă a Feței Nevăzute a Lunii. Zolomarxiștii mișunau peste tot, de parcă ar fi fost la ei acasă. De fapt, chiar erau la ei acasă, căci ei construiseră Luna, pentru a avea o bază avansată în apropierea Pământului. Bază și navă de transfer, adică exact această navă uriașă care era Fața Nevăzută. După ce intraseră pe navă și, într-un […]

În care este vorba despre dragoste. * Nu contează crizele prin care trec, uneori, omenirea, planeta, galaxia, universul. Adică da, contează, dar nu foarte tare. Contează pentru oamenii de stat, pentru politicieni, pentru politruci și propagandiști, pentru investitorii străini, pentru militari, pentru o mulțime de oameni, ba chiar și pentru prietenii noștri, exe-geții. Dar mai puternică decât orice criză este dragostea. Iubirea aceea pură ce apare mai ales la sufletele neprihănite. Iubirea care nu-și alege nici timpul, nici locul, nici […]

*În care președintele Constantinescu… În Valea Coluk, acolo unde, dacă vă mai amintiți, era intrarea în Subfăgărășan, exe-geții se agitau și nu prea. Pajiștea plină de iarbă necosită, prin care mișunau balauri dobrogeni, se crăpase în două, iar din adâncuri ieșise o pistă pentru avioane, cu turn de control, sală de așteptare, puncte de control și duty-free. Exe-geții scoși din subteran ca să-l întâmpine pe președintele SUA stăteau acum la coadă la duty-free, încercând să-și cheltuiască banii. Erau la mare […]

În care Subfăgărășanul primește vizita unui înalt oaspete (1,82 m). În timp ce bietul Moses/Moise spărgea 50.000 de dolari amerciani în încercarea de a-i face pe colegii săi de la Fox News să-i prevadă viitorul politic, alți ziariști băteau mărunt din picioare pe lângă diverse aeroporturi ale României, așteptând să vadă aripile maiestuoase ale Boeing-ului 747 comandă specială, pe care toată lumea îl cunoștea sub porecla de Air Force 1. Ziariști erau la Oropeni, atât la baza civilă, cât și […]

În care exe-geții lămuresc unul dintre marile mistere ale lumii. Convoiul prezidențial înainta cu greu pe Subfăgărășan de aproape o oră și jumătate. Nu pentru că ar fi fost mare Subfăgărășanul – deși era –, ci pentru că mașinuțele construite de către tânărul și inventivul exe-get Elon Musk erau încă într-o fază experimentală și se tot defectau. Dardiolai, șeful serviciului de contraspionaj și conducătorul din umbră al exe-geților, fierbea. De nervi, de rușine, nici el nu știa prea bine, pentru […]

În care începe drumul lung spre rezolvarea crizei. În sfârșit, toți cei care contau erau, acum, în camera de gardă a Subfăgărășanului. Revenise chiar și Clarkson, însoțit de Bastiza, Brasus și Denzibalos și de un tânăr sfios, cu ochelari și cu curul mare. Îmbrăcat într-un costum de curse, tânărul de aproximativ 31 de ani se ținea mai pe lângă perete, încercând să treacă neobservat. Dar nimic nu putea scăpa privirii agere a Comandantului Suprem, așa că Dragoș Constantinescu întrebă prompt: […]

În care trece prin cadru și autorul serialului. Președintele Dragoș Constantinescu sărutase șarpele, iar acum era înconjurat de sepepiști care-i îndesau pe gât burger după burger, ca să-i treacă gustul de balaur dobrogean. Cum era gustul de balaur dobrogean? Președintelui îi amintea de reptilele pe care le mâncase în Asia. Generalul E.B., care îl pupase și el în bot (pe balaur, desigur), spunea că are gust de palincă. Dar e posibil să nu fi fost balaurul de vină, ci sticluța […]

În care avem parte de o luptă glorioasă cu balaurul. Valea Cozluk sau Valea lui Cozluk. 45.176803 latitudine nordică, 28.806163 longitudine estică. În fața perdelei de verdeață ce acoperea intrarea în Subfăgărășan, Biciclis, Blegissa și Jeremy Clarkson manevrau agil câte un Hummer. Clarkson era la volanul Hummer-ului roșu, Biciclis îl conducea pe cel galben, iar Blegissa pe cel albastru. Dacă le parcai bine, formau steagul României. De aceea, Hummer-ul galben avea o gaură fix în mijloc. Murgu cel de patru […]

Dragoș Constantinescu stătea tolănit pe fotoliul favorit al tatălui său, în vila de la Scroviștea, după ce-i mototolise ziarul, îi băuse paharul cu lapte și îi mâncase biscuiții. Acum încerca să țină ochii deschiși și să-și asculte tatăl. – Drăgoșelu, uite… – Hai, băi, te-am mai rugat! Cine sunt eu? Dragoș Constantinescu pocni din degete și imediat, din colțul unde se oprise, răspunse generalul E.B.: – Președintele României! – Păi, spune-i și moșului! – Domnule Constantinescu, domnul Constantinescu este președintele […]

tn
Editoriale
  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]

  • Cocalarul războinic s-a retras strategic

    20 octombrie 2020

    Țineți minte cum, pe 31 decembrie, Marcel Vela, un neica-nimeni până atunci, în ochii publicului național, sărea direct la gâtul lui Raed Arafat, începând un război din care, de fapt, […]

  • Epoca neaveniților

    13 octombrie 2020

    ,,Credința zugrăvește icoanele-n biserici” – acest vers eminescian, ce definește puterea izbăvitoare a credinței capabile să înalțe arta mai presus de pensula zugravului, ar trebui scrijelit pe zidurile instituțiilor de […]

  • Zuckerman și românii

    13 octombrie 2020

    America ne iubește. Ne face autostradă și cale ferată de la Marea Neagră la Marea Baltică, ne scoate din ghearele 5G-ului chinezesc, ne rezolvă reactoarele de la Cernavodă. Ne dă […]