Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ziua Intendenței – episodul 48 –

Zoom Ziua Intendenței – episodul 48 –

În care președintele ia o decizie.

În sala de comandă a Subfăgărășanului era haos. Un haos controlat, bine organizat, în care fiecare părea să știe exact cum trebuie s-o ia razna, dar, totuși, haos. Câțiva exe-geți din garda Comandantului Suprem voiau să-l ia pe sus pe Truțulescu și să-l ducă înapoi în celulă. Dacă ar mai fi ajuns în celulă. Mulți obraznici care, de-a lungul timpului, luaseră peste picior Comandanții Supremi nu mai ajunseseră în celulele lor. „Se pierduseră“ sau „se stricaseră“ fără urmă, pe drum. Probabil că Truțulescu ar fi avut aceeași soartă, dacă exe-geții din gardă ar fi văzut acel semn hotărât pe care-l așteptau de la președinte. Dar semnul întârzia să vină. Președintele Constantinescu părea, din nou, adâncit în gânduri și nimeni nu îndrăznea să-l deranjeze. Nimeni, cu excepția unui individ mărunt, cu o mustață caraghioasă, îmbrăcat într-un halat alb, aparent medical, pe care nimeni nu-l cunoștea. Mărunțelul profitase de devălmășie și se strecurase până în cercul de încredere al Comandantului Suprem, iar acum îl trăgea insistent de mânecă.

– Domnule Comandant, stăpâne, șefu’! Aloo, domnu’ președinte, vă rog, vă implor, dacă-mi puteți acorda câteva minuțele…

Degeaba se milogea arătarea, căci Dragoș Constantinescu era ca împietrit.

– Haideți, dom’le, vă rog eu mult, acordați o șansă cercetării românești. Vă jur că n-o să vă pară rău. Domnule președinte, foarte puțin din timpul dumneavoastră poate însemna foarte mult pentru țară, pentru omenire, pentru planetă și Univers.

– Taie-o, bă, de aici, mustăciosule! Nu îl deranja pe Comandantul Suprem într-o astfel de zi! Cine te crezi? interveni Blegissa, care se mira de unde apăruse aschimodia.

– Lasă-l, rosti aproape sfârșit președintele. Lasă-l, bravule Blegissa. Să vedem ce are de spus.

– Domnule Comandant Suprem, Excelența Voastră, vă mulțumesc din suflet. Veți rămâne în istorie drept cel care a salvat omenirea. Deci să n-o mai lungim. Eu, împreună cu inimosul colectiv pe care îl coordonez și conduc, deci al cărui șef incontestabil sunt, am descoperit soluția care poate pune capăt acestei situații aparent fără ieșire. Noi, eu și colectivul pe care îl coordonez și conduc, deci al cărui șef sunt, lucrăm de foarte multă vreme ca să găsim această soluție. Din păcate, până acum am fost ignorați complet de către autorități, care nu ne-au dat banii necesari de care cu adevărat avem foarte mare nevoie pentru a produce soluția pe care am găsit-o. Dar asta nu ne-a descurajat, fiindcă noi suntem nedescurajabili, așa că am lucrat necontenit cu toate mijloacele pe care le avem în dotare și chiar fără aceste mijloace, căci nu avem în dotare foarte multemijloace, dar am lucrat și cu ele, cu cele pe care nu le avem, și credem, nu, adică nu credem, ci știm cu certitudine că…

– Te rog, domnul meu, reuși să intervină și președintele, te rog foarte mult să-mi spui cine ești.

– Aaa, mă scuzați că nu m-am prezentat, dar credeam că mă cunoașteți.

– Nu te cunosc.

– Nu mă cunoașteți? Sunteți sigur? Eu cred că ar trebui să mă cunoașteți. Sunt cercetătorul de renume mondial, cunoscut pe toate cele opt sau nouă continente câte se există și chiar mai mult de atât. Numele meu este rostit cu venerație la toate congresele din domeniu, opera mea științifică este citită și furată de către chinezi, am fost recunoscut și de către Ambasada Marii Britanii. Deci, sigur-sigur nu mă cunoașteți? Uitați-vă mai bine la mine, mai atent…

– Nu, mă, nu te cunosc. Spune-mi cine ești și ce vrei, de fapt.

– Mda, sunt dezamăgit, mă așteptam să vă dați seama din prima cine sunt. Dar…

– Nu, nu mi-am dat seama. Hai, varsă! Cine ești?

– Sunt celebrul profesor universitar doctor, medicul de renume mondial și cercetătorul Vergică Gălușcan.

– Vergilică?

– NU! Ver-gi-că. Gă-luș-can!

– Aha. Și de ce-ți desparți numele în silabe? Au tu nu știi că numele proprii nu se despart în silabe?

– Domnule președinte, pe bune? De asta vă arde dumneavoastră acum? De despărțirea numelor proprii în silabe? Acum, când îl aveți în fața ochilor pe cel mai mare cercetător al lumii, pe incomparabilul, inegalabilul și inconfundabilul Vergică Gălușcan, regele cercetării medicale din Timișoara, dumneavoastră vă încurcați în chestii precum despărțirea în silabe a numelor proprii?

– Da.

– Bine, atunci nu vă mai spun ce soluție voiam să vă ofer!

– Ei, hai, nu fi și tu așa. Spune-mi. Dar, înainte, să clarificăm niște lucruri: îmi oferi soluția? Adică mi-o dai gratis? Nu vrei nimic în schimb? Bani, glorie, demnități?

– Cine a zis așa ceva?

– Tu. Tu ai zis că vrei să-mi oferi o soluție.

– Da, sigur, v-o ofer. Vă fac o ofertă, în acest sens, pentru că știu că există o cerere. Nu așa funcționează piața? Unde există cerere, trebuie să existe și oferta. Cum cererea este, hop și eu cu oferta.

– Bun, OK, am înțeles. Cât vrei?

– Eu nu vreau nimic pentru mine. Decât pentru cercetarea științifică doresc. Pentru laboratoare, pentru reactivi, pentru instrumente și echipamente, pentru cercetătorii din colectivul pe care-l conduc și pentru conducătorul și șeful lor. Dar pentru mine nu vreau nimic.

– Bine. Spune o sumă.

Vergică Gălușcan se ridică până la urechea președintelui și spuse ceva.

– Un miliard de dolari vrei? Mda, nici nu-i mult. Bine, treci pe la casierie. Dar, înainte de asta, spune-mi pentru ce vrei banii ăștia.

– Păi, să vedeți, noi, adică eu și colectivul meu pe care-l conduc eu, eu, așadar, am descoperit vaccinul pentru meningită. Pe care vi-l ofer. Nu gata, încă, dar dacă ne dați banii o să fie gata și o să-l puteți folosi.

– La ce să-l folosesc, băi, boule? Ce să fac eu cu vaccinul pentru meningită, presupunând că el chiar există? La ce mi-ar folosi mie vaccinul ăsta?

– Păi, ca să scăpați de meningită și de zolomarxiști. Că am citit pe Internet că zolomarxiștii și meningita sunt problemele țării și ale omenirii, iar eu am soluția pentru meningită, deci și pentru zolomarxiști.

– Să mă cac pe Internetul tău, Vergică. Ia-ți-l și bagă-ți-l în cur, că n-ați înțeles nimic! Eu am nevoie de meningită, nu de vaccin împotriva meningitei, că meningita și numai meningita îi omoară pe zolomarxiști și poate scăpa omenirea. Iar tu, boul boilor, vii să te freci cu mustața aia caraghioasă pe aici și să-mi ceri un miliard pentru vaccinul care, de fapt, dacă ar exista, i-ar salva pe zolomarxiști?

– I-ar salva pe zolomarxiști, spuneți?

– Da, dacă zolomarxiștii ar avea vaccinul împotriva meningitei, atunci ar fi cu adevărat invincibili și n-am putea să mai scăpăm niciodată de ei.

– Aha. Ei, mă scuzați atunci. Eu mă retrag, îmi cer scuze că v-am răpit timpul. Sănătate și spor la muncă vă doresc. Hai s-avem o zi bună, pa-pa!

Biciclis însă, care stătuse în spatele lui Blegissa, sări repede și-l înșfăcă pe mustăcios.

– Ce faci, băi? Ne crezi proști? Acum o să te duci la zolomarxiști să le vinzi lor vaccinul. Nu, nenică, nu. Tu rămâi aici!

– Lăsați-l să plece, se auzi, mai din fundul sălii, ca de obicei, vocea lui Adi. Îl știu pe Gălușcan. E un impostor. Ăsta n-ar descoperi un vaccin nici din greșeală. Lăsați-l…

– Dacă le umflă banii zolomarxiștilor și le vinde un vaccin inexistent, eu n-am nimic împotrivă, spuse și președintele Constantinescu. Lasă-l, Biciclis, dă-i drumul.

După acest gest de mărinimie, Dragoș Constantinescu se întoarse spre lumea adunată în Sala de Comandă a Subfăgărășanului:

– Am luat o decizie! Truțulescule, spune-mi de ce ai nevoie. Te vei duce rapid în județul Botoșani, îl găsești pe văr-tu și veniți încoace, ca să ne scoată din rahat. Hai, executarea!

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Institutul pentru Combaterea Horelor

    7 iulie 2020

    Fenomenul horelor românești din primul război mondial a tulburat comandamentul german, care nu prea înțelegea tehnica de luptă a valahilor ce se învîrteau de mama focului înainte de apusul soarelui, […]

  • Limitele unui jucător de golf

    7 iulie 2020

    De pe pajiștea unde obișnuiește să joace golf, președintele Iohannis se pregătea să lanseze România. Din trusa de crose l-a ales mai întîi pe Ludovic Orban, deși putea să aleagă […]

  • Legea și Constituția nu poartă mască. Să le muim!

    7 iulie 2020

    Nu există, am cercetat, nici măcar o singură obligație legală ca onor Constituția să poarte mască atunci când intră într-un spațiu public închis. Nici celelalte legi, ordonanțe simple sau de […]

  • Crime cu miros de pandemie

    30 iunie 2020

    În vreme ce-n largul oceanului patru scafandri s-au repezit cu cuțitele asupra unei balene, să-i taie otgoanele plasei de pescuit ce-o ținea prizonieră, la noi patru polițai au ajutat un […]

  • Vacanța mare

    30 iunie 2020

    Pînă acum, virusul a întrecut știința și, după cum se vede, nu dă semne de oboseală. Fără vaccin și fără tratament, societatea dă din colț în colț, libertatea individuală scade, […]