Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ziua Intendenței – episodul 44 –

Zoom Ziua Intendenței – episodul 44 –

În care lucrurile care o luaseră razna revin la normal, iar cele ce păreau normale o ia razna.

Dardiolai, destul de rupt de beat și vizibil transportat într-o lume paralelă, în care, în 2001, președinte era Ion Iliescu, iar zolomarxiștii nu existau, îndeplinea un vechi ritual exe-get în jurul celor 12 sticle de bere pe care le golise. Ritualul presupunea ca executantul să se învârtă în jurul sticlelor, în patru labe, în 30 de rotații complete. În timpul acestor rotații trebuiau rostite, cu o anumită cadență, cunoscută doar de către inițiați, cuvintele sacre ale exe-geților, cuvinte care, la vremea lor, le fuseseră sacre și daco-geților.

Așa că, de ceva vreme deja, microfoanele camerei de supraveghere nu transmiteau în interior decât niște sunete înfundate din care se înțelegeau, cu greu, frânturi de cuvinte, cum ar fi: bâză, bază, vază, viezue, mâz, piza mă-ii! Și iar, de la capăt: bâză, bază, vază, viezue, mâz, piza mă-ii.

– Oreo, se scutură, în sfârșit, președintele Constantinescu, adresându-se directorului adjunct al SSSE, Oreo, frate, tac-tu e prăjit rău. Convoacă, te rog, Comitetul pentru Situații de Maximă Urgență Extraterestră, să vedem ce dracului facem ca să salvăm lumea.

– Oroles, Comandante Suprem!

– Ce-ai zis, Oreo?

– Oroles am zis. Asta am zis, pentru că așa mă cheamă: Oroles, nu Oreo!

– Bă, da’ supărăcioși mai sunteți și voi cu numele astea. După ce că sunt ciudate, mai și țineți morțiș să pronunțăm corect…

– Dar sunt numele noastre, numele exe-geților, din neam-strămoși. Este nepoliticos să le pronunțați incorect. Nepoliticos și…

– Și mai cum? dădu Dragoș Constantinescu semne de enervare. Nepoliticos și mai cum, măi, Oroles? Am zis bine? O R O L E S? E bine așa? Oroles, Oroles, Oroles! Ești mulțumit?

– Da, Comandante Suprem, așa e bine.

– Bine, măi, Oreo, deci mișcă-ți fundul și convoacă, în sfârșit, comitetul ăla! Hai, valea!

George W. Bush trăsese un pui de somn într-unul dintre apartamentele prezidențiale din Subfăgărășan, după care o vizitase pe Condoleezza Rice. Sau ce mai rămăsese din aceasta, după ce o hărtănise Murgu. Condoleezza era ținută sub supraveghere mixtă: militară și medicală, într-una dintre celulele Subfăgărășanului pe care experții exe-geți o transformaseră rapid în cameră de ATI, dotată cu tot ceea ce era necesar. Ba poate chiar cu mai mult de atât. Femeia cea mai puternică din administrația SUA, dar pe care Murgu o identificase drept dușman, trecuse printr-o operație extrem de grea pentru a i se salva viața. Mai trebuia peticită pe ici, pe colo, și anume peste tot, dar măcar era în viață și se întrema de la o oră la alta. În câteva zile ar fi putut face față inevitabilului proces ce o aștepta.

– Condoleeza! Pst, pst, Condoleeza, sunt eu, Adi.

De sub bandaje, de prin tuburi și catetere, o voce slabă, vorbind o zolomarxiană perfectă, fără accent specific de Alabama, răspunse cu greu:

– Adi? Acel Adi? Dacă tu ești, spune-mi ceva ce doar tu ai putea ști. Doar tu și eu.

– Mai ții minte tablourile alea de Grigorescu pe care ți le-am trimis acum câțiva ani și te-am rugat să le păstrezi?

Surprinzător, Adi vorbea și el tot în zolomarxiană, tot fără accent.

– Dacă tu ești Adi, acel Adi, da, le țin minte. Dacă nu ești tu, atunci nu, nu le țin minte și habar nu am despre ce vorbești.

– Eu sunt. Erau false tablourile, asta voiam să-ți spun.

– Da, tu ești, m-ai convins. Dacă ai ști cât m-am bucurat când am aflat că sunt false… Mi-ar fi părut rău să vând pe bani atât de buni niște tablouri originale. Ia spune-mi, Adi, ce crezi, mai durează mult până când vom fi salvați?

Adi tăcu, gânditor. Dacă, însă, Condoleezza ar fi putut vedea prin zidul care le despărțea celulele, ar fi realizat că Adi nu gândea, ci doar se chinuia să-și stăpânească eficient schimbarea culorii. Nu știm, încă, dacă Adi era sau nu zolomarxist, dar bătea dubios înspre albastru.

– Adi, mă auzi?

– Da, Condoleezza, te aud. Scuză-mă, eram adâncit în gânduri. Te-am auzit, dar nu mai știu ce spuneai. Deci ce m-ai întrebat?

– Mai durează mult până când vom fi salvați? Ce crezi?

– Condoleezza, eu nu cred, eu știu.

– Și ce știi, dragă Adi?

– Condoleezza, eu știu că nu mai durează mult. Dar mai știu că nu vom fi salvați.

– Cum adică nu vom fi salvați? Fața Nevăzută e aici, am văzut-o toți. Frații noștri zolomarxiști sunt aici, Adi. Nu mai poate dura mult. Planul nostru la care se lucrează de atâtea generații este aproape de izbândă!

– Da, Condoleezza, da, dar nu vom fi salvați.

– Cum? De ce? Cum, dragă Adi, cum și de ce nu vom fi salvați?

– Nu „vom fi“ Condoleezza. Tu nu vei fi salvată, așa că nu mai folosi pluralul. Este inacceptabil să te descopere Murgu.

– Dar, Adi, toți știm cât de bine pregătiți sunt acești Murgu, ce simțuri au și că nu pot fi păcăliți. Dacă le ești dușman, Murgu mușcă din tine și gata. Până acum niciun Murgu nu a putut fi păcălit de către unul de-ai noștri…

De-abia scoase aceste cuvinte, cu greu, de sub bandaje, că doamna Rice și avu o revelație ce ar fi trebuit să se întâmple mult mai devreme.

– Adi, Adi, dar tu cum ai trecut nedepistat de către…

Condoleezza nu apucă să-și termine propoziția, căci un asistent medical îi și scosese din priză ventilatorul mecanic în timp ce, cu piciorul drept, apăsa vârtos pe tubul perfuziei.

– Gata, șefu’, s-a rezolvat.

– Bine, Victoraș, bine, te-ai descurcat.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Toamnă electorală

    22 septembrie 2020

    Precum o bostană cu genunchii sparți, geaba număr zile: joia muri marți, sîmbăt-am pierdut-o vineri la un tîrg, miercurea îmi pare babă dată-n pîrg ce-a visat că-i cloșcă într-o zi […]

  • Ambiții politice la virusul ucigaș

    22 septembrie 2020

    Duminică, 27 septembrie 2020, agentul electoral COVID va stabili o ordine șchioapă a puterii pe următorii patru ani. E cel mai imparabil caz de democrație nereprezentativă din istoria modernă, neprevăzut […]

  • Școală, școală, vrem postaci!

    22 septembrie 2020

    Și, așa cum ni s-a promis, a început școala. În cele mai sigure, normale și deosebite condiții, asigurate cu înțelepciune și operativitate de către Guvernul României, înțelept condus de către […]

  • Spovedanie

    15 septembrie 2020

    Sunt gol de sentimente ca o biserică, toamna, cînd nunțile toate s-au veștejit și fosta-mi iubită se joacă de-a doamna cu șeful ocolului din Maglavit. E-un schimb valutar între grauri […]

  • Cea mai profitabilă afacere de pe pămînt

    15 septembrie 2020

    Nici să fi înviat Spiru Haret nu s-ar fi discutat atît de mult despre școală. Coronavirusul a trezit-o un pic la realitate. A pălmuit-o, cît să clipească mirată, și a […]

Cele mai citite