Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

În care Subfăgărășanul primește vizita unui înalt oaspete (1,82 m). În timp ce bietul Moses/Moise spărgea 50.000 de dolari amerciani în încercarea de a-i face pe colegii săi de la Fox News să-i prevadă viitorul politic, alți ziariști băteau mărunt din picioare pe lângă diverse aeroporturi ale României, așteptând să vadă aripile maiestuoase ale Boeing-ului 747 comandă specială, pe care toată lumea îl cunoștea sub porecla de Air Force 1. Ziariști erau la Oropeni, atât la baza civilă, cât și […]

Pe aeroportul din Tulcea era agitație maximă. O armată de femei de serviciu își făcea de lucru, spălând podele, lustruind geamuri, dând cu mătura prin sălile mici sau pe pistă. Se zvonise că însuși președintele SUA, puternicul George W. Bush, urma să aterizeze pe micul aeroport, la bordul vestitului avion Air Force 1. Problema era că pista aeroportului din Tulcea era prea scurtă pentru un Boeing 747, iar autoritățile nu prea știau cum să rezolve asta. Totuși, făceau curat, pentru […]

În care extratereștrii mai așteaptă puțin. În toată lumea, valuri imense, valuri monstruoase, valuri moderate și chiar valuri mici străjuiau uscatul, strângându-l, așa cum ar spune autorii realiști, ca într-o menghină de apă. Situația dura de aproape 24 de ore, iar oamenii înnebuniseră cam peste tot pe planetă. Cei mai zănateci păreau niște suedezi, activiști de mediu, care se întrebau, în adunări publice, cum de îndrăznesc cei ce au provocat asta. Atât întrebau, la începutul fiecărui discurs exaltat: „Cum îndrăzniți?“. […]

În care întreaga planetă are o surpriză-surpriză. În New York, la Londra, la Paris, Berlin, Frankfurt, Los Angeles, Tokyo, Beijing, Sydney, Budapesta, Viena, Roma, Rabat, Tel Aviv, Moscova, Dakar, Nouakchott, Cairo, Chișinău, Kiev, Ankara, Sofia, Praga, Rio de Janeiro, Buenos Aires și, în general, cam peste tot în lume pe unde exista câte o redacție importantă, jurnaliștii erau în alertă din cauza unei serii de fenomene naturale îngrijorătoare. Peste tot, mai puțin la București. Era joi dimineața pe malurile Dâmboviței, […]

În care, cu adevărat, se răspunde la câteva întrebări esențiale. Într-un târziu, președintelui Constantinescu îi fu extras viezurele care-l îneca. Deși era vorba despre un sandviș cu viezure la grătar, în grabă, exe-geții de la bucătărie puseseră între pâinicile făcute în casă un viezure de-abia perpelit, cu tot cu blană. Atunci când președintele îl mușcase, viezurele făcuse ce fac toți viezurii: căutase o barză sau un mânz, pentru a pune bazele unui fond lexical. Ajunsese deja până în esofagul prezidențial […]

În care aflăm cum este viața de zi cu zi a unui exe-get pe Lună. – Buei, buei, Marțipan sau Mărțișor, cum te cheamă… începu președintele Dragoș Constantinescu, extrem de nervos. – Muctapor, comandante suprem. – Așa. Deci, buei Mucipevapor, ia spune-mi tu cum… – Domnule președinte, dacă-mi permiteți, vă dați seama că noi am mai trecut prin asta, prin interogatoriul ăsta, începu Muctapor, oarecum părintește. Am răspuns la întrebările a trei regi și doi președinți, că n-am discutat cu […]

În care exe-geții lămuresc unul dintre marile mistere ale lumii. Convoiul prezidențial înainta cu greu pe Subfăgărășan de aproape o oră și jumătate. Nu pentru că ar fi fost mare Subfăgărășanul – deși era –, ci pentru că mașinuțele construite de către tânărul și inventivul exe-get Elon Musk erau încă într-o fază experimentală și se tot defectau. Dardiolai, șeful serviciului de contraspionaj și conducătorul din umbră al exe-geților, fierbea. De nervi, de rușine, nici el nu știa prea bine, pentru […]

În care începe drumul lung spre rezolvarea crizei. În sfârșit, toți cei care contau erau, acum, în camera de gardă a Subfăgărășanului. Revenise chiar și Clarkson, însoțit de Bastiza, Brasus și Denzibalos și de un tânăr sfios, cu ochelari și cu curul mare. Îmbrăcat într-un costum de curse, tânărul de aproximativ 31 de ani se ținea mai pe lângă perete, încercând să treacă neobservat. Dar nimic nu putea scăpa privirii agere a Comandantului Suprem, așa că Dragoș Constantinescu întrebă prompt: […]

În care trece prin cadru și autorul serialului. Președintele Dragoș Constantinescu sărutase șarpele, iar acum era înconjurat de sepepiști care-i îndesau pe gât burger după burger, ca să-i treacă gustul de balaur dobrogean. Cum era gustul de balaur dobrogean? Președintelui îi amintea de reptilele pe care le mâncase în Asia. Generalul E.B., care îl pupase și el în bot (pe balaur, desigur), spunea că are gust de palincă. Dar e posibil să nu fi fost balaurul de vină, ci sticluța […]

În care avem parte de o luptă glorioasă cu balaurul. Valea Cozluk sau Valea lui Cozluk. 45.176803 latitudine nordică, 28.806163 longitudine estică. În fața perdelei de verdeață ce acoperea intrarea în Subfăgărășan, Biciclis, Blegissa și Jeremy Clarkson manevrau agil câte un Hummer. Clarkson era la volanul Hummer-ului roșu, Biciclis îl conducea pe cel galben, iar Blegissa pe cel albastru. Dacă le parcai bine, formau steagul României. De aceea, Hummer-ul galben avea o gaură fix în mijloc. Murgu cel de patru […]

În care întâlnim un tânăr de viitor. Pe drumul care vine din Luncavița, trece prin Valea Fagilor și se duce spre nemurire, se strecura cu greutate coloana prezidențială. Convoiul era deschis de două blindate ușoare ale regimentului de gardă. Urma prima mașină cu sepepiști. Apoi a doua. Apoi a treia mașină cu sepepiști și, după ea, prima mașină cu sereiști, prima mașină cu setesiști. În sfârșit, apărea, majestuoasă și cu roșu-i strălucind apetisant în lumina caldă a după-amiezii, limuzina prezidențială. […]

Dragoș Constantinescu stătea tolănit pe fotoliul favorit al tatălui său, în vila de la Scroviștea, după ce-i mototolise ziarul, îi băuse paharul cu lapte și îi mâncase biscuiții. Acum încerca să țină ochii deschiși și să-și asculte tatăl. – Drăgoșelu, uite… – Hai, băi, te-am mai rugat! Cine sunt eu? Dragoș Constantinescu pocni din degete și imediat, din colțul unde se oprise, răspunse generalul E.B.: – Președintele României! – Păi, spune-i și moșului! – Domnule Constantinescu, domnul Constantinescu este președintele […]

În care aflăm cum colaborează exe-geții cu japonezii. Toți membrii echipei lui Jeremy Clarkson erau aliniați cu fața la perete, în camera de gardă a Subfăgărășanului. Aveau mâinile legate la spate cu sfori trainice, din cânepă, iar în gură le fuseseră îndesate, cam fără milă, călușuri făcute din lână de oaie, toarsă și împletită de către fete virgine din neamul exe-geților. Doar Jeremy era liber și se întreținea, destul de amical, cu Biciclis și Blegissa, cei doi exe-geți care păzeau […]

Evenimentul zilei, editorial de Ion Cristoiu: Ce ne ascund guvernanții? Eram la Biblioteca Academiei când începe să-mi sune telefonul. Sunt un cititor, cercetător și istoric politicos. Chiar dacă biblioteca e goală, eu îmi setez telefonul pe modul silențios, ca să nu deranjez. Așa sunt eu. De obicei nici nu răspund, că sunt adâncit în studierea textelor din arhive. Dar de data asta am răspuns. Mă suna tânărul și talentatul meu colaborator Bogdan Tiberiu Iacob. De obicei, când mă sună el […]

În care lucrurile se precipită. * Președintele Dragoș Constantinecu de-abia adormise de 11-11,5 minute, când începu să-i sune celularul cu fir scurt de pe noptieră. De când apăruse tehnologia GSM, telefoanele speciale ale președinților și ale instituțiilor adoptaseră această tehnologie. STS-ul, însă, insistase să le lipească cu bandă adezivă, pe spate, niște cabluri de 10-15 centimetri, ca să nu se piardă tradiția firului scurt. – Alo? Care p***a mă-tii ești, mă, la ora asta? Tu știi ce noapte grea am […]

În care lucrurile o iau cu adevărat razna. “Hi, I’m Jeremy Clarkson and I’m shooting in Romania, on…” “#metoo.” “Hi, I’m Jeremy and…” “#metoo.” “Băi, îl ia cineva pe piticul ăsta din cadru? Că nu mai pot!” Dar nu, nimeni nu-l luă pe pitic din cadru, iar Jeremy se așeză abătut pe un bolovan, așteptând să se nască Greta. Cum Greta, însă, întârzia să se nască, iar echipa de filmare părea ocupată, pe Jeremy începură să-l bântuie niște gânduri negre. […]

În care Ion Iliescu intră cu adevărat în scenă. Lumea stătea la picioarele lui Ion Iliescu, făcută țăndări. Lumea lui, la care muncise o viață. Tot sistemul de relații construit pe vremea comuniștilor și perpetuat după 1990 se crăpase puțin în momentul în care Dragoș Constantinescu îi spusese că, de cinci ani, se conversează pe Messenger cu Mihăiță, un amărât de sergent SPP, specializat în computere. Când fusese dat afară din camera secretă de conferințe a Palatului Cotroceni (CSNDPSDGUDGU), crăpătura […]

În care aflăm ce legătură este între Truțulescu și Carlos Șacalul. Truțulescu privea înmărmurit la imaginile halucinante ce se desfășurau în fața ochilor săi. Cimpanzeul Vasile (acum văzuse și maestrul în cercetare-diversiune că maimuța avea un ecuson cu numele și funcția: Vasile Atodiriței, Cimpanzeu Principal Clasa I, în rang de Cavaler) îi umbla în geantă și îi sorta, cu vădit dispreț olfactiv, lenjeria intimă. Adevărul e că, prins cu formalitățile de eliberare, Truțulescu nu mai avusese ocazia să-i dea gardianului […]

În care președintele Dragoș Constantinescu se dezlănțuie într-un memorabil discurs despre incompetență. În CSNDPSDGUDGU parcă venise vacanța mare. Documentele zburau prin aer. Consilierii se îmbrățișau cu consilierele, generalii cu secretarele, chelnerii cu bucătăresele, DJ-ul cu platanele, Ion Iliescu cu sergentul Mihăiță și cu Emil Constantinescu, iar Adi S. se îmbrătișa singură, reprezentând cu succes miticul androgin al lui Platon – bărbat și femeie, femeie și bărbat, bărbat și bărbat, femeie și femeie, toți și toate în același corp de transsexual. […]

În care Truțulescu ajunge la casa conspirativă a uneltitorilor, o frumoasă casă de pe malul lacului Snagov. Hummer-ul galben îl lăsase pe Truțulescu în fața unei vile conspirative din Snagov. Fusese un drum obositor, căci șoferul nu păruse dispus să scoată vreun cuvânt. Trutzi s-ar fi plictisit de moarte dacă n-ar fi fost desele opriri pe la benzinării, pentru alimentare. Atunci, șoferul cobora să umple cele două rezervoare de câte 90 de litri și să plătească, iar Trutzi se muta […]

Editoriale
  • Invitație la murit

    27 octombrie 2020

    Dacă ar fi locuit sub aripa vulturului,în penele pescărușului sau în gușa albatrosului, păsări iubitoare de lumină și de văzduh, coronavirusul ar fi umplut spitalele de aviatori, de zburători cu […]

  • Klaus al națiunii celei mai defavorizate

    27 octombrie 2020

    În lupta românilor cu boala și cu moartea, președintele a trecut încă de la început de partea virusului, dar acum îl ajută mai mult ca niciodată. „Alegerile vor avea loc […]

  • Patru ani și restul zile pân’ la partidele civile

    27 octombrie 2020

    Aparent, următorii patru ani sunt deja desenați pe harta politică a României. Victorios din cale-afară de un an și jumătate, PNL nu mai are cum să piardă puterea totală: președinte, […]

  • Invitație la concert

    20 octombrie 2020

    Scîrbit de mine însumi, par fructul nimănui, M-aș cățăra la noapte hoțeşte în gutui Și poate prin decembre, agonizînd pe-un ram, O să deschid cu cinste al ciorilor bairam. Să […]

  • Pe mîna noastră

    20 octombrie 2020

    Între cei treizeci de maiori, colonei și locotenent-colonei fabricați la uzina ilegală de grade a generalului Oprea figurează procurorul-șef al Uniunii Europene, Laura Codruța Kövesi. Această uimitoare femeie, care a […]