Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ziua Intendenței – episodul 28 –

Zoom Ziua Intendenței – episodul 28 –

În care, cu adevărat, se răspunde la câteva întrebări esențiale.

Într-un târziu, președintelui Constantinescu îi fu extras viezurele care-l îneca. Deși era vorba despre un sandviș cu viezure la grătar, în grabă, exe-geții de la bucătărie puseseră între pâinicile făcute în casă un viezure de-abia perpelit, cu tot cu blană. Atunci când președintele îl mușcase, viezurele făcuse ce fac toți viezurii: căutase o barză sau un mânz, pentru a pune bazele unui fond lexical. Ajunsese deja până în esofagul prezidențial fără să găsească nici barză, nici mânz, nici brânză, când Dardiolai îl apucase de coadă și-l trăsese afară. Acum, viezurele se zbătea frustrat într-o cușcă ce luase drumul înapoi spre bucătărie. Toți cei din sală știau, cu lacrimi în ochi, deja, că-l păștea biftecul tartar. Zalmodecicus, căci așa-l chema pe viezure, era o legendă vie în lumea Subfăgărășanului. Scăpase, până acum, din 12 sandvișuri, trei ostropeluri, patru ciulamale și 25 de șaorme cu de toate. Dar, iată, nu mai putuse scăpa și din al treisprezecelea sandviș. Ghinion.

– Vin! Acum! rosti, răgușit, Dragoș Constantinescu.

– Comandante suprem, sunteți încă slăbit de la viezure. Nu veniți acum, venim noi imediat la dumneavoastră, spuse, îndatoritor, Dardiolai.

– Boule, vreau vin și vreau acum. Roșu, sec, mult!

– Da, domnule președinte, am înțeles. Sunteți lejer tulburat. Imediat vi se va aduce o carafă de apă rece, proaspătă, seacă. Doar știți că aici, în Subfăgărășan, nu consumăm băuturi alcoolice.

– Nu? Nu consumați? Da’ Mutuchior ăla și cu ceilalți doi de ce consumă? Ce, ei sunt mai șmecheri decât însuși președintele țării?

Într-adevăr, imaginea revenise pe ecranul cel mare din camera de comandă, iar camerele transmiteau momente greu de imaginat pentru orice exe-get care nu ajunsese încă pe Lună. Muctapor, Petipor și Pouridor își treceau de la unul la altul o damigenuță plină cu o licoare care, dacă nu era vin roșu, sec și mult, atunci nu mai era nimic.

Major Tom to Muctapor, Major Tom to Muctapor, sunteți în emisie! se auzi avertismentul venit de la unul dintre coordonatorii misiunii.

Cei trei spaționauți lăsară, de surpriză, să la scape damigenuța din mâini. Aceasta, însă, nu se izbi de pardoseală, așa cum v-ați fi așteptat, ci încercă să facă asta, dar mult mai lent, datorită gravitației scăzute. Petipor apucă să intervină rapid și prinse damigenuța la timp. Crezând că nu-l vede nimeni, mai trase repede o dușcă.

Văzând că nici n-o scoate la capăt cu exe-geții și nici nu primește decât apă, Dragoș Constantinescu preluă inițiativa:

– Băi, băieți, spaționauții lu’ tata, ia spune-ți-mi voi ceva ce nu era pe lista voastră: unde sunteți? Unde se află Seledava asta a voastră?

– Pe fața nevăzută a Lunii, comandante suprem, răspunse, fără suflare, Pouridor.

– Pe fața nevăzută? Și cum e fața asta nevăzută a Lunii?

– Pfff, începu Muctapor, de ce credeți că bem?

– Pentru că sunteți nesimțiți și nesupuși? insinuă, discret, Dragoș Constantinescu.

– Nu, comandante suprem, nu. Dar, altfel, credeți-ne și pe noi, n-am putea. Nu știți glumele care se fac în sistemul solar despre Lună?

– Închipuie-ți că nu. Ce glume se fac?

– Nu, mai bine nu spun, că vă enervați. În definitiv, e Luna noastră, tărâm strămoșesc, din moment ce noi am pus primii piciorul aici.

– Ei, hai, spune. Pot să suport.

– Domnule președinte, se băgă și Petipor, eu le-am auzit pe Venus și pe Marte, care-s mai aproape, că Luna ar fi cât de cât acceptabilă dacă i-ar pune o pernă pe fața nevăzută. Vă dați seama că ne-a durut. Am luat-o personal.

– Hai, mă, chiar așa nășpăciune e?

– Ei, se mai și exagerează. Am primit și noi niște poze de pe Pământ, recent, vorbi Muctapor. I-a trimis familia, lui Petipor, fotografii cu o stră-strănepoțică de-a lui, Andreea Petipora. Ne-am liniștit. Fața asta nevăzută a Lunii e chiar superbă, orice ar zice răuvoitorii.

– Bine, bine, își reveni președintele, să ne ocpupăm și de lucruri serioase, că nu suntem la Miss Univers. Așadar, vitejii mei, cum ați ajuns voi pe Lună?

– La “ia-mă, nene”, comandante suprem. Nu știu dacă vi s-a spus, dar noi încă nu aveam nave spațiale la momentul ăla. Nici acum n-avem, că se ocupă de proiect neamul lui Musk. Numai rateuri, de 300 de ani. Mă rog, nu mai contează. Important e că, în 1919, prin iulie, după Tratatul de la Versailles, ultimii agatârși, singurii care dețineau tehnologia, au anunțat că pleacă spre planeta lor natală. Atunci ne-am rugat de ei să ne ia și pe noi, până pe Lună, măcar. Și ne-au luat. Ne-au luat și o grămadă de bani, ne-au luat și proviziile și, mai ales, caii. De 82 de ani mergem numai pe jos. Mai fă cucerire spațială, mai fă descoperiri, mai fă ceva, în condițiile astea. Na, că mă și enervez…

– Nu te enerva, Muctapor, nu te enerva. Povestește în continuare.

– Domnule preșdinte, mi-ați spus pe nume, corect?

– Da, Muctapor. Am mai glumit și eu, dar acum îmi dau seama că sunt nedrept. Dacă orbitați de 82 de ani în jurul Pământului, înseamnă că nu vă e chiar ușor.

– Da’ cine v-a zis că orbităm în jurul Pământului? întrebă Pouridor.

– Păi, nu asta face Luna, prietene? Nu asta face Luna? Oi fi eu președintele României, dar ceva-ceva școală am mai făcut.

– Domnule președinte, sunteți pregătit să gândiți outside the box?

– Mai întrebi? Oricum, boxul nu mi-a plăcut niciodată. Prefer karate, kung-fu, din astea…

– Nu, nu asta ziceam. Dar nu mai contează. Important este – iar aici Muctapor își luă o față extrem de serioasă – să știți că noi, stând pe fața nevăzută a Lunii, nu ne învârtim în jurul Pământului decât patru-cinci luni pe an. Numai fața văzută se învârtește non-stop, ca să nu vă prindeți.

– Ceee, mă?

– Da, știu, pare incredibil, dar fața nevăzută a Lunii se desprinde din șuruburi prin martie și mai revine la loc pe la începutul lui noiembrie sau decembrie. În rest, ne învârtim și noi în jurul altor planete. De obicei, care dă mai mult.

– Ei, nu, Muctapor, că ești obraznic. Mă iei peste picior? Cum poate o bucată de rocă, un satelit natural, o mini-planetă sau ce mă-sa-n cur e Luna asta să se desprindă în două și să… Hai, mai dă-o-n p…a mea, că prea e gogonată!

– Păi, domnule președinte, n-ați citit tot dosarul de la tatăl dumneavoastră?

– Nu, normal că nu.

– Păcat. Dacă-l citeați, ați fi aflat că Luna nu e nici piatră, nici rocă, nici satelit natural. Luna este o navă-mamă spațială avanpost, a unei civilizații extraterestre îndepărtate. De aia se poate desprinde în două.

– Vin, acum! reîncepu să tremure președintele Dragoș Constantinescu.

– Nu-i nevoie, spuse Muctapor. Nu-i nevoie, comandante suprem. Vin ei. În curând. De aia v-am și sunat…

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

tn
Editoriale
  • Crime cu miros de pandemie

    30 iunie 2020

    În vreme ce-n largul oceanului patru scafandri s-au repezit cu cuțitele asupra unei balene, să-i taie otgoanele plasei de pescuit ce-o ținea prizonieră, la noi patru polițai au ajutat un […]

  • Vacanța mare

    30 iunie 2020

    Pînă acum, virusul a întrecut știința și, după cum se vede, nu dă semne de oboseală. Fără vaccin și fără tratament, societatea dă din colț în colț, libertatea individuală scade, […]

  • Încă puțină cenzură, că nu dați de la voi

    30 iunie 2020

    De ani de zile, Facebook, cel puțin, acționează arbitrar și nejustificat într-un demers constant de amuțire a vocilor care nu respectă comoditatea politică. Dar nu este de ajuns, se pare, […]

  • Plai cu boi

    23 iunie 2020

    Cînd dăm și noi orbește în gropi, apelăm la postumele buruienoase ale tutorelui nostru suprem, Mihai Eminescu, la micile bijuterii fără perdea, comise cu autoironie prin hîrtoapele existenței sale năprasnice: […]

  • Păcănele mii și stele făclii

    23 iunie 2020

    E mare urgență să fie ajutate două ramuri economice, zice Guvernul: HoReCa și păcănelele. HoReCa apare în pozele cu premierul și cu președintele. Are cînd chipul măsliniu al libanezului Murad, […]