Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ziua Intendenței – episodul 13 –

Zoom Ziua Intendenței – episodul 13 –

În care Truțulescu ajunge la casa conspirativă a uneltitorilor, o frumoasă casă de pe malul lacului Snagov.

Hummer-ul galben îl lăsase pe Truțulescu în fața unei vile conspirative din Snagov. Fusese un drum obositor, căci șoferul nu păruse dispus să scoată vreun cuvânt. Trutzi s-ar fi plictisit de moarte dacă n-ar fi fost desele opriri pe la benzinării, pentru alimentare. Atunci, șoferul cobora să umple cele două rezervoare de câte 90 de litri și să plătească, iar Trutzi se muta pe scaunul din față, lăsându-i pe puștii de prin sate să-i facă poze la volanul mașinii. În fond, aveau și ei dreptul să se distreze. Ca să nu-și iasă din mână, se deghiza la fiecare oprire, oferind curioșilor când imaginea unui petrolist de succes, când pe cea a unui politician de opoziție și așa mai departe. Haine, peruci și mustăți găsise în torpedoul mașinii, iar burta era naturală, așa că nu-i era greu să se joace cu mințile naive ale admiratorilor săi de ocazie.

Acum, însă, stătea cu bagajul la picioare în fața vilei din Snagov. Pentru cei care au deschis cartea mai târziu, suntem nevoiți să spunem că vila era copia fidelă a unei vile conspirative din Pipera. Singura diferență consta în faptul că cea din Pipera era deseori cufundată în intuneric, pe motiv de pene de curent. Cea din Snagov, însă, avea toate luminile aprinse, zi și noapte. Nu poți să te ascunzi într-un mediu decât imitându-l, așa că o casă conspirativă din Snagov trebuia musai să respecte regulile locului. Așa se face că Trutzi privea uimit o casă scăldată în lumină, lângă pontonul căreia roiau, 24 de ore din 24, fete și băieți cu ski-jet-uri, pe pontonul căreia se bronzau zi și noapte fete și băieți, pe pajiștea căreia se dansa zi și noapte la îndemnul unor DJ din Top 10 european și a cărei fosă septică deversa exact sub ponton. „Astea da măsuri de camuflare!”, își spuse mândru Trutzi și apăsă ferm pe butonul soneriei de pe stâlpul porții.

Dar ceea ce urmă îl surprinse până și pe el, un om trecut prin ale vieții: dintr-un difuzor montat sub camera de supraveghere se auzi un sec „Intră, prietene, te așteptam!”, iar poarta mare se închise cu zgomot în fața sa. Crezând că-i luat peste picior, Trutzi dădu să-și ia bagajele și să plece, dar observă că acestea, bagajele, nu mai erau la picioarele sale, acolo unde le lăsase. În schimb, văzu urmele unor pași mici și ciudați alături de o dâră inconfundabilă lăsată de geanta lui de voiaj turcească, de care nu se despărțea niciodată. Urmele duceau spre zidul vilei. Trutzi se aștepta la o intrare secretă care, printr-un pasaj secret de asemeni, să-l ducă în interior. Când colo, unde se sfârșeau urmele se afla o poartă mai mică pe care scria cu litere aurite „VIP only”. Poarta era larg deschisă, iar Trutzi văzu că pe o alee luminată abundent îl aștepta un cimpanzeu care se ținea cu amândouă mâinile de geanta lui turcească. Zărindu-l, cimpanzeul păru că-i zâmbește și, în mod cert, îi făcu semn să-l urmeze. Trutzi păși dincolo de poartă și merse pe urmele maimuței. Refuză elegant două joint-uri și se feri cu greu de niște seringi hipodermice pline, folosite de doi tineri pe post de săgeți a căror țintă era o tânără domnișoară din lumea bună.

Ajunse, în sfârșit, lângă cimpanzeu. Acesta duse un deget la buze a tacere și, cu unul dintre celelalte 19 degete, apăsă un buton. O trapă se deschise brusc în fața ușii de la intrarea în vilă și un hău de dimensiuni reduse îi înghiți pe toți: cimpanzeu, geantă turcească și personaj principal.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale