Pietroaiele care au zburat vineri seară spre jandarmi s-au întrupat dintr-un cuvînt. Așa a profețit domnul Liiceanu și așa s-a întîmplat. Revoluția a urmat, ascultătoare, drumul indicat de cele patru litere fondatoare, care au reușit să excite un filozof așa cum n-au reușit șaptezeci de ani de carte. Cînd cuvîntul a murit de epuizare, realitatea a luat ființă din cadavrul lui mediatic, așa cum ia ființă, din diafana crisalidă, fluturele cap-de-mort.
Muia a făcut turul României virtuale, a străbătut mahalaua trolilor de pe Internet și unitățile SRI din mass-media, a traversat aerul rarefiat al bibliotecii Humanitas și mintea ostenită a Opoziției, ca să poposească, în forma ei tăcută, pe buzele instigatoare ale președintelui Iohannis. Mitingul diasporei a început și s-a încheiat cu acestă incontinentă vorbă, unii venind cu ea pe plăcuțe, alții luînd-o cu ei acasă ca s-o întoarcă pe toate părțile, doar-doar or desluși, în simpla ei destrăbălare, tîlcurile urii și ale dezamăgirii.
Mitingul diasporei n-a fost cîtuși de puțin al românilor plecați. A fost al celor rămași cu buzele umflate după alegeri. Un miting la fel de legitim și de politic ca oricare altul, din seria celor care cer ceea ce nu pot primi, și adăpostit, de data asta, sub sloganul îngust, dar de efect, al emigrației economice. Poporul refugiat din fața sărăciei, care-și caută o identitate de supraviețuitor în Occident și pe care regimentul „Dezbină și stăpînește” din SRI încearcă să-l transforme într-un corp expediționar, n-are nimic în comun cu flăcările de vineri.
Sîmbătă a fost, să zicem, o manifestație fără SRI. Vineri, în schimb, a fost ediția cu. Cu SRI, fără SRI, cu SRI, fără SRI. Repetați asta cu voce tare un minut pe zi și se cheamă că avansați la înțelegerea limitelor libertății. Nu înseamnă că sîmbătă a fost totul pe civilie, dar organizatorii din pădure au eliminat brigăzile de ultrași și au păstrat în repertoriu doar armamentul de clasă B, adică manipularea prin rețele sociale, agitatorii de teren și falsele turnee de mobilizare externă, cu vectori din categoria Bot și Sandi Robinet.
E uimitor cît de repede ura devine prostie și mai ales invers, dacă sînt asigurate condițiile necesare. Oameni întregi la minte înnebunesc, intelectuali cu operă se simplifică dintr-o dată, cad pradă unei idei fixe și se lasă tîrîți de ea. Dispar nuanțele, dispare rațiunea, dispare informația, dispare simțul ridicolului. Cum dracu’ să crezi că fluturînd cuvîntul MUIE și aruncînd cu pietre în jandarmi poți întoarce lucrurile în favoarea ta?
Lupta se dă între incompetența legitimă, ajunsă la guvernare prin democrație, și nerăbdarea celor care au pierdut puterea asupra legilor. SRI joacă în a doua tabără, așa cum joacă și DNA, și o parte a judecătorilor, fiindcă și ei n-au cîștigat decît jumătatea prezidențială a alegerilor. Cu cine să ții: cu proștii sau cu securiștii?
În ciuda efortului de propagandă, MUIE s-a dovedit doar celălalt nume al lui Bot.