Președintele României, Traian Băsescu, a fost securist (sînt documente). Premierul României, Radu Vasile, a fost informator al Securității (a recunoscut-o public fostul președinte Emil Constantinescu). Premierul Theodor Stolojan a lucrat pentru Securitate ca personal militar civil la secțiunea aport valutar special (o spun documentele și istoricii). Premierul Mugur Isărescu a fost turnător la Securitate sub numele conspirativ „Manole” (o spune CNSAS). Premierul Mihai-Răzvan Ungureanu a colaborat atît de strîns cu noua Securitate, cea de după ’89, căreia i s-a spus „servicii”, încît legăturile cu cea veche au rămas azi îngropate sub ruinele CC al UTC. Tot cu noua Securitate ar fi colaborat și premierul Victor Ponta, după cum se jură în public Președintele Știe Tot, Băsescu. În schimb, miniștrii de justiție Rodica Stănoiu (agenta „Paula” de la PSD), Mircea Ionescu Quintus (turnător greu și președinte de onoare la PNL) au rămas la notele scrise de mînă ale vechii Securități.
Lista celor care au condus România sub umbra vechii și noii Securități e înfricoșător de lungă. Turnătorii și ofițerii vechi, de dinainte de ’89, se întrețes cu turnătorii și ofițerii noi, de după ’89. Sînt sute de nume care au deținut poziții majore în structurile de putere în ultimii 30 de ani și care au biografia năclăită de zoaiele turnătoriei și ale misiunilor acoperite. Sînt președinți, miniștri, prim-miniștri, guvernatori ai BNR, șefi ai Parchetului General și ai Înaltei Curți, judecători ai Curții Constituționale, șefi ai noilor servicii secrete, ai Poliției și ai Jandarmeriei, președinți ai Senatului, președinți ai Camerei Deputaților, parlamentari și europarlamentari.
Nu există zonă a Puterii din care să nu răzbată teribila duhoare a Securității, fie ea veche, fie nouă. Destinul recent al României a fost făurit în uzinele de monștri ale poliției politice. Viitorul ei a fost pecetluit cu angajamentul și notele informative a trei generații de canalii. Nici o clipă țara asta n-a putut respira aer civil. De 80 de ani se sufocă cu izul de cazarmă. Securiștii au năpădit-o iremediabil cu lăcomia, imbecilitatea și lașitatea lor. Iar azi sînt adunați la vîrful Puterii mai mult ca oricînd.
Rețeaua lor nu mai e invizibilă. Cînd circulă prin politică, economie și societate, își semnalizează unii altora prezența, să nu li se ciocnească interesele. Securismul, care are la bază impostura, a ajuns un statut aspirațional. Unii se mîndresc cu el, fac cu mîna ca să fie văzuți și luați în calcul. Securismul e militar și civil, iar ambele specii sînt la fel de otrăvitoare.
Problema securismului e insolvabilă în spațiul politic. Arată ca o teoremă nedemonstrată, pentru care matematica acelui domeniu n-a evoluat destul, iar soluția trebuie căutată în domenii unde există șanse mai bune.
Să ne mutăm, așadar, în spațiul eticii, fiindcă securismul românesc cere o soluție cinică. Ea ar suna așa: de vreme ce vindecarea e imposibilă, să se facă boala suportabilă. Altfel spus, dacă serviciile secrete, prin genetica lor securistă, produc contraselecția în politică, atunci șefii acestor servicii să fie selectați cu mai mare atenție. Dacă serviciile secrete conduc țara, atunci țara să beneficieze de conducători mai buni. În fruntea celor patru mari servicii să fie instalați oameni deștepți, cu viziune și cultură politică, oameni citiți și umblați, pe care educația și inteligența să-i țină la distanță de năravurile proaste ale actualilor șefi.
Numai că, dacă vrei să obții numirea unor oameni valoroși la SRI, SIE, SPP sau STS, trebuie să schimbi modalitatea de numire. Trebuie să le iei politicienilor posibilitatea de a-și arăta ignoranța, frica și slugărnicia. Nici democrația n-ar ajuta aici, fiindcă a-i vota direct, în alegeri populare, ar elimina criteriile valorii și bunelor intenții. Rămîne, așadar, selecția științifică, prin concurs. Șefii serviciilor secrete ar putea fi desemnați prin evaluare multidisciplinară publică, prin comisii non-politice, formate din universitari, experți, militari și profesioniști civili.
E, desigur, o prostie, dar pare singura soluție, în caz că ar exista una.