Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Are poporul mirean o vorbă: Să faci ce zice popa, nu ce face popa. În spatele zicalei se află o lungă și grea experiență. Cert e că, fie mai pe față, fie mai pe la spate, zicala stîrnește rîsul complice și nu a fost niciodată contestată. Părea că BOR nu există, pentru că BOR nu a binevoit niciodată să se ia-n bîză cu poporul. O fi știind el ceva. Ca doi brazi într-o tulpină Republica Oltenia publica în data de […]

Marea amăgire post-decembristă a început, dacă ne amintim bine, cu Ion Iliescu președinte și Petre Roman prim-ministru. Tocmai o rupeam sângeros și violent cu regimul comunist, dar în fruntea țării aveam doi descendenți ai unor comuniști de frunte, ilegaliști și beneficiari, ulterior, ai unor funcții în cadrul regimului. Așa s-au clădit capitalismul, democrația și anticomunismul românești de după 1989: în casele și uneori chiar în brațele foștilor comuniști și securiști, care nu numai că n-au fost forțați să facă un […]

Decesul lui Mircea Ionescu Quintus ne-a amintit, în marea de bocete uneori ipocrite, un alt trist adevăr pe care vrem să-l uităm de fiecare dată când vorbim despre motivele decăderii totale a Partidului Național Liberal: colaboraționismul. Deși se ținea tare în declarațiile publice, imediat după 1990, deși în campania electorală din mai 1990 defila cu un spot în care românii erau îndemnați să alunge “lupii” comuniști și securiști, Partidul Național Liberal n-a pregetat să se vâre sub plăpumioara guvernării cu […]

La începutul anilor ’90, secolul XX, dosarele turnătorilor și ale colaboratorilor de orice fel ai Securității, precum și dosarele ofițerilor acoperiți erau cea mai vehiculată marfă de șantaj la adresa ziariștilor și a membrilor firavului mediu oengistic, aflat în plină căutare a identității proprii. Uneori, Însuși Virgil Măgureanu vizita anumite redacții, încercând să-i convingă pe responsabili că un anume ziarist incomod la adresa-i a fost, pe vremuri, jalnic turnător plătit. Dar Măgureanu avea o imagine atât de proastă, încât dezvăluirile […]

Cînd l-am cunoscut, Corneliu Leu trecuse de 55 de ani și era redactor-șef adjunct la Contemporanul. Avea părul cîrlionțat, tuns scurt, ochi negri și acea iuțeală aferată în mișcări a oamenilor scunzi. Mama lui, doamna Leu, îi moșise pe toți copiii din Medgidia începînd dinainte de-al doilea război mondial și pînă după 1960. Era prietenă cu bunica mea, pe care moșit-o la ultimul copil, și a ajutat-o și pe mama să mă nască, în timp ce tata era în pușcărie. […]

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint