Are poporul mirean o vorbă: Să faci ce zice popa, nu ce face popa. În spatele zicalei se află o lungă și grea experiență. Cert e că, fie mai pe față, fie mai pe la spate, zicala stîrnește rîsul complice și nu a fost niciodată contestată. Părea că BOR nu există, pentru că BOR nu a binevoit niciodată să se ia-n bîză cu poporul. O fi știind el ceva.
Ca doi brazi într-o tulpină
Republica Oltenia publica în data de 22 decembrie 2017 un articol cu titlul „Turnul Babel – DOSARELE SECURITĂȚII (Episodul 1): Zamfir și Isvoranu. Ieri, preoți-turnători, azi, respectabili preoți profesori universitari“despre doi preoți ortodocși din Craiova, dovediți în instanță ca foști colaboratori ai Securității: preotul Gheorghe Zamfir și preotul Isvoranu Alexandru. Azi, la cinci ani de la cele relatate, cei doi sînt, slavă Domnului, pensionari. Dar să nu ne grăbim. Să ne întoarcem în timp, hăt, taman în 2009.
Dosarul preotului Gheorghe Zamfir a ajuns la CNSAS încă din anul 2009, cînd niște păgîni de jurnaliști de la EvZ au solicitat verificarea lui, în calitate de redactor-șef al revistei Analele Universității din Craiova – Seria Teologie. Și ce să vezi, calitatea de colaborator al Securității a fost stabilită pentru pr. (profesorul părinte) Zamfir Gheorghe, prin sentința Curții de Apel București, definitivă și irevocabilă. Dovada? Preotul ortodox din comuna Țuglui (Dolj) a fost recrutat pe 30.11.1982 de către Inspectoratul Județean de Securitate Dolj, cînd a semnat un angajament de colaborare, pe numele conspirativ „Grecu Gheorghe“. A semnat, dar a și făcut. S-a folosit de calitatea de preot pentru a obține de la propriii enoriași informațiile cerute de Securitate ori pentru a raporta afirmațiile anticomuniste ale unui confrate. O picanterie urbană spune că el este tatăl celor doi frați Zamfir, controversații manageri ai celor două importante instituții de cultură din Craiova (Opera din Craiova și Filarmonica „Oltenia“).
Cel de-al doilea caz este cel al preotului Isvoranu Alexandru. Verificat de CNSAS în temeiul cererii aceleiaşi publicaţii, în calitate de redactor al revistei Analele Universității din Craiova – Seria Teologie. Calitatea de colaborator al Securității a fost stabilită pentru pr. Isvoranu Alexandru prin sentința Curții de Apel București, rămasă și ea, mielușica, definitivă și irevocabilă. Isvoranu Alexandru a fost rezident al Securității și, în această calitate, a organizat și coordonat o rețea de informatori formată din elevi ai Seminarului Teologic Mofleni.
Bun, au turnat, da’ dumneata, cetățene, ce ceri?
O să rîdeți, Republica Oltenia nu a cerut despăgubiri pentru clondirul de mastică prima, ci a umblat la cutiuța cu onoare și onoruri. Publicația craioveană a întrebat superiorii (Mitropolia Olteniei) cum se împacă statutul de fost turnător cu cel de profesor universitar și îndrumător al tinerei generații. Memoriul a fost adresat mitropolitului Irineu Popa, în speranța că, măcar în ceasul al doisprezecelea, Biserica se va dezice de cei doi. Într-un fel sau altul. Iar acest „fel“ poartă numele de caterisire. Au fost caterisiți alții, mai celebri și mai nevinovați, doar pentru că au tras cu pușca după ciori ori și-au tuns barba.
Doar că sfinția sa nu a răspuns, așa că Republica Oltenia a mers mai departe. Cum? Păi, simplu. A luat de bun non-răspunsul și a scris în 2018: „Zamfir și Isvoranu – turnători ai Securității comuniste protejați de BOR și acceptați de comunitatea academică din Craiova“. Mitropolia și-a văzut în pace de crescătoria de struți din liniștea de nisip. Numai că liniștea nu a durat chiar atît de mult.
Pac, la Răsboiu!
Pe 16 ianuarie 2020, jurnalistul craiovean Florin Băltărețu, în calitatea menționată de creştin ortodox, acționează în judecată, la Consistoriul Eparhial (instanța bisericească de judecată a Arhiepiscopiei Craiovei), pe cei doi preoți foști colaboratori ai Securității comuniste. Mitropolia Olteniei catadicsește, în sfîrșit, un răspuns la sesizarea jurnalistului. Textul răspunsului, din încredințarea ÎPS Acad. Dr. Irineu, sub semnăturile Consilier Administrativ Pr. Drd. Trifu Adrian Claudiu și Inspector Bisericesc Pr. Conf. Dr. Adrian Ivan, precizează că speța este în situația noastră și s-au dispus cele necesare. În prezent, preoții în cauză sînt pensionari, s-au spovedit și au urmat canon de pocăință. Phii, iată ce simplu a fost!
Numai că și-au găst nașul cu păgînul de jurnalist, care imediat s-a pus iar pe scris și iată ce năzdrăvănie a găsit, taman ca să-i scoată din minți pe fericiții părinți; dacă se va aplica măsura de trimitere în anchetă administrativă și, ulterior, în judecata Consistoriului Eparhial a celor doi preoți vinovați de colaborarea cu Securitatea. Și dacă canonul de pocăință la care se face referire implică și caterisirea imediată a celor doi. Data, ora și locul primului termen de judecată, în Consistoriul Eparhial, a cazului celor doi preoți colaboratori ai Securității comuniste. Na, că și-au găsit beleaua. Ziceți? Păi, eu cred că și jurnalistul și-a găsit adversarul. Pentru că mitropolia i-a dat peste nas: vă facem cunoscut că dosarul este în curs de analiză și cercetare.
Rău cu rău, mai rău fără rău
Jurnaliștii, cred unii, nu-s oameni. Ei s-ar putea asemui rîiei și dezastrelor naturale, numai rezonabili nu au cum să fie, conform principiului românesc „Mai lasă, jupîne, mai dă tu, române!“. Florin Băltărețu a așteptat termenul stabilit, iar de a doua zi s-a pus din nou pe treabă: în data de 10 septembrie 2020, îi sesizează pe Patriarhul BOR, Sfîntul Sinod al BOR și pe membrii Sinodului Permanent al BOR. Solicitătrimiterea în judecata Consistoriului Arhieresc Prim a ÎPS Acad. Dr. Irineu Popa, Mitropolit al Olteniei și Arhiepiscop al Craiovei, pentru refuzul de a aplica măsura de trimitere în judecata Consistoriului Eparhial Craiova a numiților pr. Zamfir Gheorghe și pr. Isvoranu Alexandru, preoți slujitori în Craiova, care au încălcat grav Canoanele și Învățătura de Credință a Bisericii. Patriarhia Română tace profund, nici cîr, nici mîr. Tăcerea e ca mierea, dar dacă celălalt nu insistă. Și celălalt insistă. Retrimite documentația prin poștă, cu confirmare de primire, insistînd pentru un răspuns de la conducătorii BOR.
S-au scremut munții și au născut un șoricel
… pentru că, n-o să credeți, strînși cu ușa, înalții prelați au creierit și au găsit o portiță pidosnică. Au răspuns. Ce? Vă invit să parcurgem frumoasele cuvinte:
- din punct de vedere statutar şi regulamentar Biserica Ortodoxă Română nu are prevăzute sancţiuni specifice pentru clericii care au colaborat cu Securitatea în timpul regimului comunist, ci fiecare caz în parte este analizat la nivelul eparhiei respective, raportat la eventuale abateri canonice;
- statul român, prin Ordonanţa de urgenţă nr. 24 din 5 martie 2008, prevede ca sancţiuni pentru cei care au colaborat cu Securitatea doar imposibilitatea de a candida sau ocupa unele funcţii ori demnităţi publice în viitor. Cei doi clerici sînt pensionari şi nu ocupă nici o funcţie sau demnitate în Biserică;
- sancţiunea caterisirii, pe care o solicitaţi pentru cei doi clerici, se aplică doar pentru abateri canonice, şi nu pentru motive politice. De asemenea, nici o persoană care să fi fost prejudiciată de activitatea celor doi clerici nu a solicitat sancţionarea acestora.
Un proverb nepotrivit
Dacă ne întoarcem pe firul apei, poate vă veți aminti ce scriam mai la început, anume că cei doi preoți „s-au spovedit și au urmat canon de pocăință“. Rezultă că fapta lor este reglementată canonic, ca fiind un păcat care încalcă morala creștină și, implicit, Canoanele BOR. Ajunși aici, nu putem apela decît la înțelepciunea populară: și cu slănina-n pod, și cu buzele unse sau, de ce nu, corb la corb nu-și scoate ochii.
Și-am încălecat pe-o șa și v-am spus povestea așa.
BOR-u’ frate cu boboru’.