Liberalismul ca nume de cod

Decesul lui Mircea Ionescu Quintus ne-a amintit, în marea de bocete uneori ipocrite, un alt trist adevăr pe care vrem să-l uităm de fiecare dată când vorbim despre motivele decăderii totale a Partidului Național Liberal: colaboraționismul.

Deși se ținea tare în declarațiile

publice, imediat după 1990, deși în campania electorală din mai 1990 defila cu un spot în care românii erau îndemnați să alunge “lupii” comuniști și securiști, Partidul Național Liberal n-a pregetat să se vâre sub plăpumioara guvernării cu aceiași lupi comuniști și securiști, de cum i s-a invit ocazia. Cataramă, Boroianu și alții au fost secretari de stat în Guvernul Roman 2, până în septembrie 1991, iar apoi au trecut pe față de partea neocomuniștilor din FSN, primind chiar portofolii pline de miniștri în Guvernul Stolojan. Mircea Ionescu Quintus a fost ministru al Justiției, George Danielescu a fost ministru al Economiei și Finanțelor, Dan Constantinescu a fost ministru al Industriei. Culmea, ulterior premierul Stolojan, care în 1996 a susținut public candidatura prezidențială a lui Ion Iliescu, ajunge, în 2000, candidatul prezidențial al PNL și, în 2002, președinte al partidului, pe care-l părăsește ulterior pentru a fonda PL-D, ce a fuzionat mai apoi cu PD și s-a topit pierzându-și urmele în PNL, până la urmă.

Pe lângă cedările ciclice

și greu de explicat în fața FSN și PSD, PNL a mai avut, de-a lungul timpului, o mare problemă: colaboratorii Securității, de care era plin partidul, în timp ce se urla prin piețe că avem nevoie de o lege a lustrației.

Venind din Timișoara, locul unde s-a născut celebra proclamație nouăzecistă, cu al său punct 8, Mona Muscă a fost cea care a susținut în Parlament, ani de zile, o lege a lustrației care să interzică foștilor comuniști și securiști să mai participe la viața publică, ocupând funcții, măcar o perioadă.

Ei bine, exact Mona Muscă, luptătoarea anticomunistă, s-a dovedit a fi o fostă colaboratoare a Securității. Sub numele de cod Dana, aceasta a turnat câțiva studenți străini, pretinzând după 2006, când faptele au devenit publice, că n-a făcut decât să încerce să-și ajute țara. Bine, inițial a negat că ar fi dat vreo notă informativă, dar, pusă în fața evidenței, a trebuit să accepte, motivând că de notele găsite în arhivele CNSAS uitase, pur, simplu și omenește.

La vremea aceea, în PNL exista și funcționa un tânăr cu părul lung și vocea puternică, Crin Antonescu pe numele său, care a militat puternic pentru excluderea Monei Muscă din partid, pentru colaboraționismul său. Peste ani, același om, ceva mai vârstnic și mai hârșit în ale politicii, se alia cu Dan Voiculescu, un alt turnător dovedit. Deh, vremurile îi mai schimbă pe oameni și le mai înmoaie principiile.

Dar Mona Muscă era membru al PNL

atunci când s-a aflat că a colaborat cu Securitatea. În 2012, tot sub președinția lui Antonescu, PNL a cooptat un turnător gata devoalat: Sorin Roșca Stănescu. Și-or fi spus că trebuie să se ferească de surprize, pe viitor, așa că-i iau gata descoperiți.

Sorin Roșca Stănescu a colaborat cu Securitatea o lungă perioadă înainte de 1990, din proprie inițiativă. Adică el a fost cel care s-a oferit să dea note informative. N-a fost nici forțat, nici amenințat.

Numele de cod ale lui Roșca Stănescu au fost Deleanu și H15, iar sub aceste nume a turnat, în mod repetat, studenți străini, în principal, primind și bani de la ofițerii de Securitate. Scuza lui a fost cumva asemănătoare cu cea a Monei Muscă, el spunând că a vrut să-și ajute țara.

E foarte ciudat acest mod de a gândi şi acreditarea ideii că dacă-i turnai pe străini nu făceai rău. De parcă străinii ar fi altfel de ființe, nu omenești, de parcă e corect să încalci drepturile unor cetățeni din alte țări. Așa nu mai ești ticălos, ești, brusc, patriot. Dacă cetățenii respectivi mai sunt, cumva, și negri sau arabi, atunci e perfect, e mai mult decât scuzabil.

În fine, una dintre cele mai mari pete

pe blazonul liberalismului românesc a constituit-o însuși președintele de onoare de până mai ieri al PNL, Mircea Ionescu Quintus.

Da, se va spune că n-avem suflet, că nu lăsăm morții să se odihnească, dar nu e chiar așa și nu, nu este deloc valabilă povestea aia cu “despre morți numai de bine”. Dacă refuzăm să ne acceptăm istoria, nerostind-o și ascunzând mizeria sub preș, vom fi mereu condamnați să repetăm în buclă aceleași greșeli.

În zilele acestea de pioasă ipocrizie, celor care au îndrăznit să amintească trecutul de turnător al domnului Quintus li s-a spus că nu putem judeca un om care a suferit în temnițele comuniste. Poate nu, dar asemeni lui au mai suferit și alții, care, demni, nu au făcut acest pact. Ei oare cum au putut?

O a doua linie de apărare a domnului Quintus a fost aceea că tribunalul a respins acuzația de colaborator al Securității ca poliție politică. Dincolo de stupizenia formulării și de chițibușărelile avocățești făcute să-i scape pe colaboratori și turnători (de parcă Securitatea nu poliție politică ar fi fost în întregul său, de parcă puteai colabora cu Securitatea fără să participi direct la distrugerea vieții unor oameni și la încălcarea drepturilor omului), mai trebuie spus că domnul Quintus a beneficiat, de fapt, de o chichiță avocățească.

Instanța nu a dat o sentință de necolaborare cu Securitatea ca poliție politică, ci instanța a respins decizia CNSAS din motive procedurale. Citarea domnului Quintus la audieri la CNSAS nu s-a făcut ca la carte, cu hârtie, ci telefonic, deci neprocedural. Așa, pentru că s-a încălcat procedura, domnul Quintus a fost albit de către Justiție.

Altfel, ar fi fost destul de greu să scape.

Din 1959 și până în 1989, timp de 30 de ani, așadar, Mircea Ionescu Quintus a turnat temeinic, sub trei nume de cod diferite: Radu, Marcel și Filip. 183 de note informative a dat fostul președinte de onoare al PNL și nu, nu e cum s-a spus, că ele n-ar fi făcut rău celor turnați. Au făcut.

Domnul Quintus și-a turnat colegii de cenaclu, și-a turnat prietenii, și-a turnat clienții pe care-i avea ca avocat, ba chiar i-a turnat și pe copiii prietenilor.

Luni, într-un cimitir din Ploiești, au fost acordate onoruri militare unui turnător de cea mai joasă speță.

Bravo, România! Refuzând să-ți cunoști trecutul, îți mistifici de pe acum viitorul!