Articole ce conțin cuvântul cheie: Mircea Ionescu Quintus

Cei mai haioși în perioada asta sunt ăia care deplâng liberalismul: vai, ce s-a stricat liberalismul, mai ceva ca Vama Veche. PNL de azi e 90% PDL, baronet pedelist, băsism, și restul apă. Băsescu îi deplângea zilele trecute pe Falcă, Blaga și Boc că sunt nevoiți să stea la masă cu pesediștii. Prin cine știe ce oribilă contorsionare a istoriei, vom ajunge ca baronii băsiști să fie considerați salvatorii liberalismului. Incredibil pentru mine este cum, în fiecare an, conducerea partidului […]

În 1916, cu doar cîteva săptămîni înainte ca armata română să atace posturile de grăniceri de la Predeal și Turnu Roșu și să intre astfel în primul război mondial, Ion Ionescu Quintus, tatăl viitorului Mircea, își concepea fiul la București, cu participarea frumoasei sale neveste, Maria Naumescu. Odată efortul încheiat, cînd primele semne ale sarcinii au devenit vizibile, familia Ionescu Quintus și-a încărcat averea în tren și s-a refugiat în Rusia țaristă. Începuse retragerea armatei române spre Moldova, iar Bucureștiul […]

Ciucă e pierdere de timp, pierdere de timp în formă continuată și abuz de pierdere de timp. Ar trebui să fie imaginea CFR-ului. Să apară în spoturi TV. Ciucă vorbind tinerilor liberali la școala de vară rezumă politic tristețea acestor ani pe care îi trăim. Și nu că mormolocii urmași ai turnătorului Quintus ar fi cine știe ce liberali, vezi Doamne. În sine, să o vezi pe Mara Mareș, o fată tânără, mozolind la ditamai muntele de retard politic e […]

Vai, ce păcat, vai, ce păcat că n-a fost imortalizat acel moment înălțător cînd Belzebut, necruțător, i-a expediat pe toți, retur, cu o copită fix în tur. Și iarăși, vai, mare păcat că nimeni n-a aplaudat acest puseu de omenie. Din slavă, Cel ce toate știe a rîs cu poftă și a zis spre cel ce-n Rai e interzis: – Mare-i grădina Mea și amplă…Băi, Luci, îți fileaz-o lampă? Ai Iadul plin de secături, pe ăștia de ce nu-i înduri? […]

– Băi, cine dracu’ s-a găsit să fie ăla nepoftit de zice adevăru-n față? strigară toți cuprinși de greață. – Într-adevăr, cine-a putut? se întrebă satisfăcut, de sub un rînjet prefăcut, chiar el – sinistrul Belzebut. Din buzunar scoțînd ușor satana un calculator și adunînd de zor, cu spor, el fluieră aprobator. – Mai mult de patru mii? Aman! Sînt fanul vostru number one! Dar care este taina voastră? E doar prostie omenească? Chiar nu v-ați antrenat defel pentru asemenea […]

–Apolodor, un turnător? strigară toți mirați în cor, iar Mircea aprobă de zor. – Un pinguin, un turnător, nu mi-a părut înjositor să fiu un preș, să scriu, ușor, note în versuri stelelor. O bravă slugă de cocleți, un servitor de epoleți. – Atunci fii slugă și la noi, țipă rapid Ludovic II. Noi epoleți poate n-avem, da-n spirit cam la fel sîntem. Scrie o notă la Satana, trimite toată stenograma, roagă un demon să te-ajute, de-aici ne scoate, iute, […]

– Da, Raluca, eu sînt, spuse creatura numită Mircea din mijlocul norului negru care o adusese în fața întregului guvern. Ludovic II privi concentrat printre neguri, dar tot nu putea scutura sentimentul de neîncredere care îl cuprinsese. Bine, că acum creatura numită Mircea ajunsese o stîrpitură ridicolă, asta era de înțeles, lumea reală îți scoate bășinile din cap imediat ce ai ieșit din viața politică. Dar, vorba lui Predoiu, de ce avea pene??? – Mircea, văd că te-ai schimbat puțin […]

Decesul lui Mircea Ionescu Quintus ne-a amintit, în marea de bocete uneori ipocrite, un alt trist adevăr pe care vrem să-l uităm de fiecare dată când vorbim despre motivele decăderii totale a Partidului Național Liberal: colaboraționismul. Deși se ținea tare în declarațiile publice, imediat după 1990, deși în campania electorală din mai 1990 defila cu un spot în care românii erau îndemnați să alunge “lupii” comuniști și securiști, Partidul Național Liberal n-a pregetat să se vâre sub plăpumioara guvernării cu […]