– Da, Raluca, eu sînt, spuse creatura numită Mircea din mijlocul norului negru care o adusese în fața întregului guvern.
Ludovic II privi concentrat printre neguri, dar tot nu putea scutura sentimentul de neîncredere care îl cuprinsese. Bine, că acum creatura numită Mircea ajunsese o stîrpitură ridicolă, asta era de înțeles, lumea reală îți scoate bășinile din cap imediat ce ai ieșit din viața politică. Dar, vorba lui Predoiu, de ce avea pene???
– Mircea, văd că te-ai schimbat puțin de cînd nu ne-am văzut…începu Ludovic II șovăitor.
– Schimbat e puțin spus, m-am metamorfozat transcendental! îi răspunse Mircea și își scărpină penele cu ciocul.
– Adică ai făcut urinoterapie? interveni foarte curioasă Anisie, spre mirarea nimănui.
– N-am făcut urinoterapie în viața mea! țipă Mircea dezgustat. Eu am mîncat căcat! explică el cu mîndrie.
– Și…
– Și, aparent,ăsta e un lucru foarte scîrbos pentru restul lumii, spuse creatura ridicînd din umeri. A venit o umbră neagră la mine și mi-a zis:„Ai păcătuit cu gura, cu mîna și cu orice altceva ți s-a cerut în timp ce erai bucuros să te pui moralmente capră în fața organului. Soarta ta e să te schimbi într-o formă care să te facă să pricepi tot răul pe care l-ai făcut“. M-a apucat o groază, măi copii, că îmi sînteți niște bravi urmași, mă înfioram la gîndul a ce mă aștepta.
– Dar care credeai că-ți va fi osînda? întrebă Violeta Alexandru, simțind furnicături de butoane de lift în buricele degetelor.
– Sincer, eram ferm convins că voi fi transformat într-un cur cu pene, cu nasul plantat fix între buci, să-mi miros vorbele despre alții pentru eternitate. Și atunci umbra neagră mi-a zis:„Spre deosebire de tine, noi avem înțelegere și simțire omenească. Ia-ți forma pe care nu o meriți, dar pe care din milă ți-o dăm. Și caută să fii mîndru de dînsa!“. Atît a zis și a dispărut într-o fugă să-și ia o pungă de hîrtie. Cică de la expunerea la calitatea mea morală.
– Și totuși, în ce te-ai transformat pînă la urmă??? interveni Ludovic II nerăbdător. Cine ești acum???
Creatura numită Mircea își adună tot restul de demnitate pe care i-l ofereau penele și spuse solemn:
– Apolodor, un pinguin turnător!
1.311 vizualizări
