Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Scurtă dare de seamă de la ședința Guvernului Orban al președintelui Iohannis (45)

Zoom Scurtă dare de seamă de la ședința Guvernului Orban al președintelui Iohannis (45)

– Băi, cine dracu’ s-a găsit să fie ăla nepoftit de zice adevăru-n față? strigară toți cuprinși de greață.

– Într-adevăr, cine-a putut? se întrebă satisfăcut, de sub un rînjet prefăcut, chiar el – sinistrul Belzebut.

Din buzunar scoțînd ușor satana un calculator și adunînd de zor, cu spor, el fluieră aprobator.

– Mai mult de patru mii? Aman! Sînt fanul vostru number one! Dar care este taina voastră? E doar prostie omenească? Chiar nu v-ați antrenat defel pentru asemenea măcel? Să fie doar mintea de Garcea ce face țara harcea-parcea? Ea v-a adus în așa hal?

– Doar ea. Și crezul liberal! triumfător răspunse Șică, marele as în politică. De ești amabil, te-aș ruga, de-aici să ne lași a pleca, adăugă în pas vioi.

– Ce, moare țara fără voi? Și n-are ea pace deplină fără un bleg la mandolină? Poftește ea-n ultimul ceas la un pahar de pepsiglas? Să-i cînte imnul cu putere? S-o care-n raclă liftiere? Dar, haide, fie, vă ajut, dacă plătiți prețul cerut.

– Ne faci scăpat întreg guvernul?

– Vi-l fac, că îmi scîrbiți infernul. Mi-s dracii verzi cu gura pungă, în fine, ce mai vorbă lungă, cu drag v-ajut să vă cărați dacă și voi vă conformați. Unul din voi să mi-l dați mie, să-mi fie sclav pe  veșnicie!

Cu chipul vesel și viclean, se-ntoarse Șică spre Turcan și scutură din zurgălău:

– Știi, Ralu, ai putut mai rău.

– Bă, Șică, nu fi nătărău!

Și s-au grăbit cei bugetari să se ofere voluntari unii pe alți, făr’ de rușine, lor însă să le fie bine. Dar cum n-aveau putere, zău, să se împingă înspre hău, fiindcă aveau imunitate, s-au întors cu rapiditate, ca un vegan înspre livezi:

– Mircea, arată că contezi!

Și-au început să îl momească în timp ce naiba cea crăiască dădea, cu limba-i bifurcată, porunci la gloata cea spurcată. Cu patos vorbele-și rosteau și-n aer ele se-mpleteau:

– Tu, pentru noi, ești ca un papă!

– S-aduceți să-l tragem în țeapă!

– Cel mai de frunte demnitar!

– Să-l pun frigare pe grătar!

– Îți punem numele pe școli!

– Cu garnitură de brocoli!

– Ramă de aur la cavou!

– Te-nghit și-apoi te scot de nou! Nu mă-ntreba însă pe unde…

– Hai, Mirceo, dragă, hai, răspunde! În București îți fac statuie!

– Lui Quintus, înc-un kil de…

– Multă iubire și onoare! interveni Șicuță tare. Hai, dragă, azi, că răgușesc: primești tu oare, dar?

– Primesc!

Să moară toți deci de uimire: își acceptase a sa menire atît de simplu și rapid? Erau cu fălcile-n țărînă. Doar Belzebut, șulfă bătrînă, cu Mircea-Apolodor sub braț, rînji la ei cu mult nesaț.

– De-a ventrilocii vă jucați? Mimați glasuri de turnători ca să-i scăpați pe juniori? Pe bune, sînt impresionat: fibră morală de…

– Păcat că nu putem să stăm, pe compliment să-l savurăm, vorbi Turcan solemn și clar, acum cu glasul ei real.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale