Constantin Coandă, tatăl marelui inventator Henri, s-a născut în 1857, la Craiova. De mic a arătat înclinație spre militărie și, chiar dacă n-ar fi arătat, părinții tot la școala militară l-ar fi dat, fiindcă, în acele vremuri agitate, traversate de incertitudine, de holeră și de trupele imperiului rus, era bine să ai o armă și un cal.
A studiat mai întîi în țară, așa că în 1877 se afla în raza de acțiune a Războiului de Independență. A ajuns pe front ca elev al școlii militare, dar a devenit repede profesor de artilerie. Redutele Grivița, Plevna și Rahova ar fi zădărnicit, poate, visul de independență al statelor balcanice dacă obuzele lui Constantin Coandă n-ar fi avut o precizie nemaiîntîlnită la popoarele obișnuite cu arcul. În acel context a apărut, se zice, pentru prima dată, Efectul Coandă. Pînă să însemne „devierea jeturilor de fluid în apropierea suprafețelor curbe”, Efectul Coandă a fost cunoscut, în limba turcă, prin alt enunț: „Allah să ne apere de ghiulele, că iar am picat în tura ghiaurului nebun!”.
În 1880, cînd tînărul locotenent Coandă nu mai putea îmbrăca un veston fără ca decorațiile să i-l sfîșie, statul român l-a trimis la studii. La Școala Politehnică din Paris a dobîndit o licență în matematici care i-a consolidat reputația de cunoscător al traiectoriei mortale, iar Școala Militară de la Fontainebleau i-a adus o bună înțelegere a relației dintre tun, victoria militară și cariera politică.
Întors la București, Constantin Coandă a început o ascensiune metodică, ajutat de statutul său de erou competent, dar și de generoasa înapoiere a țării. În timp ce avansa în grad cu pasul lui Făt-Frumos, preda matematica la Școala de Poduri și Șosele și la Școala de Artilerie și Geniu. În după-amiezele ploioase, cînd maidanul pe care se jucau copiii devenea impracticabil, Constantin îl verifica pe Henri la teme și descoperea că fiul său avea talent la geometrie. Maiorul Coandă a început să-i cultive viitorului inventator geniul și, în scurtă vreme, adolescentul Henri și-a lăsat profesorul cu gura căscată de admirație și cu lacrimi de mîndrie în ochi.
Constantin Coandă avea să ajungă general de armată, ministru și prim-ministru, avea să participe la Marele Război și să conducă guvernul României la momentul întregirii țării. Pînă atunci, însă, fiul său, Henri, devenise deja celebru.