276 de milioane de vizionări în 16 ani? Vorbesc despre clipul celor de la Dire Straits, „Sultans of Swing”, filmat în 1983, în cadrul turneului „Alchemy Live”, prezent pe YouTube și pe care, probabil, nici cel mai aiuristic ascultător din România nu s-ar mira să-l găsească.
Țin minte ca acum: amicul Ștefan Mera prinsese discul lor de debut (ștanțat în India, cum altfel?), l-a scos din țiplă și l-a pus pe picup. De la primele acorduri, am căzut amîndoi pe spate. Ce formație să fie? Ori e ceva, ori vine de undeva. Cert e că, în maximum doi-trei-patru ani, am aflat, din toate sursele posibile – Radio Șanț, disc-jockey, reviste răsfoite pînă la gradul de șervețel – cine e Mark Knopfler. Am stat cu urechea ciulită la ei, le-am pîndit fiecare mișcare. Unde mai pui că, după revoluție, le-am putut vedea clipurile pe MTV. Nu-i de mirare. În setea noastră de muzică, scormoneam ca popîndăii după sunete și ritmuri noi. Și visam cu invidie la concertele la care norocoșii occidentali, cu blugi, droguri și freză, participau fără griji.
De unde să știm că societatea de consum își tocește repede senzațiile, în căutarea altora noi? Așa cum bine zicea propaganda: putreda societate de consum, unde tinerii umblă năuci după o decadență și mai putredă, lipsiți de speranță și de un viitor luminos. Ei, dar să lăsăm istoria să-și facă de cap și să ne întoarcem la oile noastre youtubere, mai mult sau mai puțin pubere.
Întîmplarea face ca, trecînd de-a lungul și de-a latul canalului, să dau peste o ciudățenie care m-a umplut de încîntare. Un tînăr muzician, implicat în industria muzicală, comenta clipul despre care v-am povestit la început, ăla cu „Sultans of Swing”. Dar ce m-a uimit cel mai mult a fost declarația tipului: „N-am auzit niciodată de Dire Straits.” În spatele lui se răsfățau un întreg studio și vreo patru chitare. Ce fel de muzician și orchestrator poți să fii dacă habar n-ai de istoria disciplinei tale? De fapt, care e meseria ta, aia adevărată?
Și așa a început articolul de față. Există, în acest moment, pe canalul de care vorbim, o mulțime de „creatori de conținut” care nu au, de fapt, nici un conținut. Preiau la întîmplare. Sebs Duran, un tip cu 331.000 de abonați, zice: „Cum de n-am auzit niciodată de Dire Straits!?” • MollyBoyTV, cu 263.000 de abonați, nu se lasă nici el mai prejos: „Firește că am auzit de Dire Straits, dar nu am ascultat niciodată.” • 404 Productions Ent., cu 69.500 de abonați: „Bun venit, băieți! Am venit și noi cu o trupă nouă!” • POLO, cu 427.000 de abonați: „N-am auzit în viața mea de ăștia, dar mă bombardează lumea pe Patreon să fac un video cu concertul. Zece minute?” • StaceyRPG, cu 418.000 de abonați: „N-am auzit niciodată de Dire Straits.” • Hyplautic303 și KingTef, cu 28.100 de abonați: „Ce mai sînt sultanii ăștia? Niște tipi cu bani din Arabia Saudită. Stai să mă uit nițel… Oho, niște musulmani care au condus Turcia…” • Saeed Reacts, cu 108.000 de abonați, și Jordan’s First Listen, cu 30.000 de abonați: „N-am auzit niciodată de Dire Straits ăștia.” • Blurify, cu 21.300 de abonați: „Nu știu nimic despre băieții ăștia.” • G On A Beat, cu 26.800 de abonați: „Firește că am auzit de Dire Straits, acum cîțiva ani, la un podcast.” • Kezzy, cu 90.300 de abonați: „Bro, asta e prima dată cînd aud de ei, că nu am mai avut ocazia niciodată.” • Mr. Video, cu 396.000 de abonați: „Nu dau un scuipat pe ce îmi recomandați voi.”
Povestea, în concluzie, nu e despre muzică, ci despre ignoranță. Firește, Dire Straits au fost o trupă formidabilă și, iarăși firește, e dreptul oricui să-i ignore. Dar să strîngi jdemii de admiratori doar pentru că ești ignorant și să faci bani din asta – da, mi se pare mai tare decît „Alchemy Live”.