Afară era o zi însorită de februarie și eu abia urcasem în Uber. Șoferul, un gospodar la vreo 55 de ani, cu șapcă de proletar pe cap și cu un Logan care mirosea a haine murdare, a spart gheața cu un pronostic despre vreme:
– Eu zic că în martie vine gerul.
Situația părea că stă cam așa: acum e cald, e frumos, bate soarele, dar asta n-o să mai țină mult. În martie vine gerul, dar ăla o să fie doar începutul. Gerul o să vină să stea, iar vârful de frig o să-l atingă, probabil, prin iunie, atunci când n-o să mai putem ieși din casă fără două cojoace pe noi și-o căciulă rusească de blană. Altfel, remarca șoferului n-avea sens. De ce să vorbești de gerul din martie dacă o să fie doar o chestie de câteva zile?
Nu e nimic mai mărunt și mai neinteresant ca discuțiile despre vreme. Am și o teorie despre popularitatea lor. La început, erau doar schimburi stinghere de impresii între rude care se vedeau rar. Pe urmă, cineva a văzut că remarcile despre ploi și ninsori au succes la reuniunile de familie și a venit cu ideea să facă și o emisiune pe tema asta. Rubrica meteo nu e pentru oamenii care vor să iasă din casă fără umbrelă, ci pentru cei care merg la o întâlnire cu persoane semicunoscute fără un subiect de discuție. Probabil că în viitor o să apară și un serial despre vreme, unul cu patru sezoane.