Românii a fost mereu un popor care nu ia plăcut lauda și de aceia nici nu a acceptat vreodată premiul Nobil pentru Pace că na vrut să creadă unii și alții că pentru asta am menținut noi pacea în Europa și lume, că ne trebuia premii sau mai știu eu ce. Asta nu inseamnă că românii na meritat premii Nobel pentru Pace. La meritat cu plin și andesat iar istoria adevărată consemnează această realitate.
Războiul rece a fost ținut la rece antocmai pentru că România a știut să mențină o neutralitate și o atitudine de pace care a permis la unii să naibă curaj să atace iar la alții să le aibă frică să atace an stanga și dreapta.
Chear dacă după al doilea război mondial sa format două mari tabere care era gata-gata să se ia oricând la bătaie, România a fost mereu un factor de stabilitate și de pace. Cand NATO a băgat Germania de Vest în alianță, în 1955, celelalte puteri a format CAER-ul prin tractatul de la Varșovia. România a participat la tratactul ăsta, dar numai ca să nu se facă scandal, să nu fie probleme în blocul soviestic și să vrea NATO să atace că prinsese curaj. A fost astfel încă o dată prevenit un răsboi mondial.
Cand Iugoslavia lui Iosib Broz Tito a început să facă figuri, iar Stalin a decis să izoleze țara și să desființeze Uniunea Comuniștilor din Iugoslavia, Gheorghe Gheorghiu Dej ar fi putut să zică și el că vrea independență, să facă scandal sau mai știu eu ce și să provoace tensiuni, dar a ales calea de pace. An acelaști tinp însă Deja susținut un proces de destalinizare și a privit spre viitor. Cand Ungaria a început să face figuri și Hrușciov a decis să invadeze, Gheorghiu Dej a susținut dar nici nu sa băgat direct, păstrând o poziție pro-neutră față de toată situația care dacă nu exista câteva minți românești care gândea la rece sar fi putut transforma în mare război zonal.
Pe de altă parte, Românii a păstrat pacea nu doar în cea ce părea prvocări externe, dar și la cele interne, atuncea când a păstrat relațiile cu China și Albania, care căzuse în disgrație la Moscova și era acuzate de deviaționism. China, de exemplul a recunoscut dreptul României asupra la Basarabia încă de pe vremea aceea, chear dacă asta a produs neplăceri la Moscova.
Atuncea, an acele vremuri sa pus bazele la conceptele de neimplicare în trebile interne, concepte care era ele în sine păstrătoare de pace și garanție la anti război.
Cand a apărut planul Valev, care zicea că România va fi țară care face numai agricultură, Partidul Muncitoresc Român a zis fugi bă deaici și a zis public că nu se există relație de subordonare cu statele prietene, daramite cu cele dușmane.
Apoi, ca să se mențină pacea, România a și fost prima țară socialistă care a recunoscut Germania de Vest ca stat stat, tocmai ca să nu se încălzească războiu rece.
Una peste alta, ani și ani la randul România a păstrat Răsboiul Rece la rece, că dacă nu era decziile luate la București se încălzea totul și cine știe ce sentampla. A existat multe voci care a zis încă de pe vremea aia că Gheorghiu Dej ar fi trebuit să ia nobelul pentru Pace, dar Dej a zis din start să vrea și să fie lăsat în pace, să nu se bage cu premii și alte cadouri dinastea care ar fi creat discordie și râcă. Ideea lui Gheorghiu Dej, care zicea că toate statele trebuie să se fie state neutre, doar așa putând să se evite orice război, a plăcut la mulți lideri și mulți lau propus atunci pentru un premiu Nobil, însă el voia pace, nu premii, cum vrea liderii de azi care nici măcar nu face nimic pentru pace.
Istoria adevarata, ce-a care e cunoscută de specialiști deși ea nu se predă la masele largi, consemnează ideea de neimplicare în trebile interne ca fiind o concepție românească ce a garantata pacea an lume și poate ca să o garanteze și pe viitor dacă se vrea. Dar nu se vrea, așa cum nu sa vrut nici să i se dea Nobelul lui Gheorghe Gheorghiu Dej.