Articole ce conțin cuvântul cheie: Gheorghe Gheorghiu-Dej

N-a fost, așa cum ați crede, tovarășul Nicolae Ceaușescu. Nici tovarășul Dej, nici tovarășa Ana Pauker. N-a fost nici cizmar, nici ceferist, nici spion sovietic. Nu. Primul președinte care a condus România a fost doctor, altul decît tovarășul doctor Petru Groza. Vorbim aici despre Constantin Ion Parhon. Azi e un institut de endocrinologie care-i poartă numele, dar acum 70 de ani comuniștii îi purtau portretul la defilări. C.I. Parhon a condus statul român din funcția de președinte al unui consiliu […]

Grigore Vasiliu Birlic s-a născut la Fălticeni în 1905, pe vremea cînd arta dramatică înflorea mai cu seamă în bîlciuri, iar cinematografia era considerată cea mai caraghioasă dintre vrăjitorii. Fălticeniul era un oraș cu aproape 15.000 de locuitori, așa că primea de două ori pe an caravana circului. De cum a văzut primul pitic mergînd pe sîrmă, micul Grigore a înțeles că meseria de artist îi vine ca o mănușă și a început să urmărească meșteșugul dresorului de purici, al […]

Lica Gheorghiu, fata cea mare a lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, a visat să fie actriță, iar comunismul i-a îndeplinit acest vis. Din 1948, de cînd tac-su a preluat puterea pe persoană fizică, și pînă în 1965, cînd lu’ Tovarășu’ Ghiță i s-a dat „Radu“ la Moscova și a avut funeralii naționale, Lica a avut la dispoziție întregul aparat al cinematografiei socialiste pentru a-și face din talent bici. Dej mai avea o fiică, Tanți, și o nevastă de care divorțase. Așa că […]

Marele jucător pre-dobrinist Titus Ozon a driblat Securitatea pe durata întregii sale cariere, chiar dacă a fost faultat, eliminat și suspendat de multe ori. Jocul său cu sclipiri braziliene a stîrnit pasiunea liderilor comuniști pentru fotbal, pentru echipe și pentru meciuri aranjate. De aici i s-au tras necazurile. În epoca în care Miliția, Securitatea și Armata descopereau ambiția de a cîștiga trofee pe gazon și își fabricau cu forța echipe, Partidul arbitra acest concurs de popularitate și avea drept de […]

Față de conducerea de azi a României, dominată și sufocată de loaze, pe vremea lui Gheorghiu-Dej comuniștii mai lăsau în fruntea ministerelor și a direcțiilor politice cîte un intelectual-doi, să nu le piară soiul. Apoi, chiar liderii proveniți din rîndul proletariatului nu erau cu toții bîtă. Cei mai mulți erau injectați cu învățătura marxist-leninistă, deloc simplă și întinsă pe mii de pagini, indiscutabil mai multe decît paginile citite de pesediștii și rareșbogdanii de azi. Mai trebuie adăugat că, pe atunci, […]

Cu statura sa de pitic, tîrînd după ea o umbră legendară, poetul Dan Deșliu bîntuia ruinele comunismului la începutul anilor ’90. Înainte să moară înecat, în 1992, a reușit să înjure, în numai doi ani și ceva, aproape toată lumea politică și literară. Avea un aer ascetic și morocănos, înainta pleșuv și mut printre oameni, iar cînd deschidea gura slobozea un mormăit nevrotic, atoateștiutor. S-a născut în 1927 la București, a făcut Conservatorul la clasa Mariei Filotti, a fost tînăr […]

E tîrziu în noapte. La comisariat, liniștea mai este uneori întreruptă de urletele arestaților, bătuți pentru că țipă la anchetă și strică somnul clasei muncitoare. Deși, în treacăt spus, și aia, clasa, e o nenorocită puturoasă, pentru că un adevărat comunist nu doarme niciodată! În  fine. Important este că tovarășii Roman și Pîrvu stau la un birou și veghează. Asupra a ce, asta nu va privește, dușmani ai poporului. Deodată, Pîrvu scoală fruntea ca un oropsit al sorții și spune: […]

Între proștii violenți care au condus Partidul Comunist prin furtuna istoriei, au existat pe ici, pe colo și inși ceva mai moderați și mai citiți, care au avut capacitatea să ofere crimelor și minciunii o nuanță mai stinsă. Paul Niculescu-Mizil a fost unul dintre acești puțini. A cîntat cu un semiton mai jos, a învelit nenorocirea în cuvinte mai blînde și a aplaudat ceva mai apatic bestiile de la prezidiu. A făcut asta fiindcă el însuși a făcut parte din […]

Și mai mic de înălțime ca Brucan, care era deja pitic, Alexandru Bîrlădeanu s-a născut în Găgăuzia, la Comrat, în 1911, pe teritoriul Imperiului Țarist. Consătenii lui Bîrlădeanu erau descendenții unui clan de turci oguzi, plecați din Balcani alături de un trib de bulgari și stabiliți în stepa tătarilor din Bugeac pe la 1800 și ceva. Ce îi mîna pe acești falnici migratori trecuți de la islam la creștinismul ortodox? Nu numai sentimente și credințe, ci și o poteră de […]

Tovarășul Gigi Dej e nemulțumit. Degeaba l-a vizitat în celulă Nicolae, un tînăr prodigios căruia tovarășul Dej adoră să-i sondeze adîncimea convigerilor comuniste în ședințe pline de pasiune ideologică. De fapt, s-ar părea că Nicolae a căzut în dizgrație. Probleme în paradisul socialist? Pălește steaua roșie a ucenicului? Aparent, Dej ar fi mormăit nervos că „Băi, dacă ăsta e tipul destinat să ducă pupatul în fund la nivel de artă, atunci cred că aplicăm noi greșit marxism-leninismul. Sincer, nu se […]

Justinian Marina, zis și Patriarhul Roșu, a acționat în perioada apocalipsei comuniste, cînd aproape tot ce proorociseră Ioan și Isaia părea să se fi revărsat asupra omenirii. Din 1948, cînd a fost pus în capul Bisericii Ortodoxe Române, și pînă în 1977, cînd se zice că a fost izgonit de la poarta raiului, Marina a lucrat cu fervoarea profeților bolșevici în folosul sfintelor idealuri staliniste. Ca să vă faceți o idee, iată un crîmpei din evanghelia leninistă în care Preafericitul […]

Chiar dacă avea chelie și aducea de departe cu Nikita Hrușciov, Chivu Stoica a fost genul lingăului timid, pe care Gheorghe Gheorghiu-Dej l-a ținut pe lîngă el ca pe un animal de companie. Îl chema, de fapt, Stoica Chivu, cu prenumele și numele exact de-a-ndoaselea, dar partidul nu îngăduia cacofonii în rîndurile sale, așa că Stoica a devenit Chivu și invers. S-a născut în 1908 în satul Smeeni din Buzău și a crescut alături de alți zece frați în gospodăria […]

Gheorghe Vasilichi, născut în 1902 și mort în 1974, n-a reușit niciodată să adauge la pregătirea sa de lăcătuș-tinichigiu alte studii în afară de școala vieții. A fost, în schimb, un om de acțiune. N-a stat o clipă locului, ci a alergat mereu în calea marilor evenimente ale istoriei, de cele mai multe ori avînd pe urme Poliția sau Siguranța Statului. A îndrăgit de tînăr mișcarea sindicală fiindcă acolo lucrurile se mișcau așa cum trebuie. Cînd nu erau lupte pentru […]

Gheorghe Apostol a încercat din răsputeri să fie numărat la ilegaliștii căliți în bătăi și sabotaje, să pară și el un stalinist neînfricat, dar firea lui șovăielnică și aerul de fraier de serviciu l-au împiedicat. În dantura de oțel a comunismului românesc, el are rolul dintelui de plastic, ușor de pierdut la prima mușcătură din mărul forței brute. Analfabet pînă la vîrsta majoratului, avînd absolvite doar muncile agricole și un trimestru la școala de meserii a CFR, Apostol nimerește la […]

Numele lui Alexandru Drăghici avea darul de a face părul măciucă în anii ’50. Dacă ar fi existat pe atunci cercetări aprofundate pe eșantionul dușmanilor poporului, s-ar fi constatat că erau prezente și alte manifestări, cum ar fi pielea de găină, transpirația rece și o irepresibilă senzație de a urina în pantaloni. Asta pentru că Drăghici, în calitate de ministru de Interne și de ministru al Securității Statului, putea aresta, tortura, întemnița în condiții de exterminare sau chiar ucide pe […]

Mitul iradierii tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej la Moscova a inspirat și alte biografii. La numai un an de la dispariția iubitului conducător, a venit rîndul generalului Leontin Sălăjan să moară subit, după o vizită în URSS. Să nu-și închipuie cineva că pe Leontin Sălăjan îl chema chiar așa. Ce părinți unguri din localitatea Tásnadszántó, comitatul Szatmár, ar fi avut ideea nebună să-și boteze copilul cu acest nume de stație de metrou românesc? Așa că numele real al viitorului erou comunist a […]