Dulce capitalism, cînd buticarii
își luau firmanul de la Istanbul,
îmi amintesc cum mi-am pierdut șalvarii,
că mă drogam cu ciungă și Red Bull,
pîn-a ciordit Băsescu primăria
și-a izgonit dughenele din rai,
speranța-și căuta copilăria
că-l așteptam pe regele Mihai
să-i facă praf comedea lui nea Nelu,
care visa modelul suedez,
însă Tătucu-a zis, halind drapelu’,
că nu ne vindem țara la burghez,
mai bine să prăsim la noi în curte
turme de oligarhi și pesedei,
democrația cu picioare scurte
să o votăm cu zahăr și ulei.
Azi stăm înțepeniți în mămăligă,
că n-a avut explozia efect,
e cineva în cer care mă strigă
dar fără predicat și subiect,
fiindcă spășit mă-nchin la Sfîntu-Așteaptă,
bătrîn și jalnic anticomunist,
că-i cineva în cer care m-așteaptă
dar care nici nu știe că exist.
Din volumul „Pamfletar de viță veche”.