În afară de istoria scrisă de istorici, mai există una, istoria trăită, pe care n-o știu decît de la cei care au trecut prin ea. Aceea a oamenilor obișnuiți care își povestesc întîmplările din viața lor de toate zilele rudelor apropiate și prietenilor. Mai nou, se vorbește la noi despre istoria orală. Printre puținii care au luat în serios această istorie care nu încape în istorii a fost Irina Nicolau, care era etnograf, nu istoric. M-aș fi așteptat ca istoria măruntă de la începutul secolului trecut să fie luată mai mult la puricat în anul Centenarului. Căci Istoria Mare, aceea politică și despre ciocnirile militare din timpul primului război mondial, nu prea mai are multe de spus despre Unirea din 1918.
Pentru mine e mai interesant ce li s-a întîmplat oamenilor obișnuiți în acei ani, decît să mi se turuie, pentru a nu știu cîta oară, cum am pierdut noi și apoi am cîștigat războiul care avea să ne aducă Unirea. Căci în afară de politicienii vremii, care bine au făcut ce-au făcut, dacă n-ar fi existat sprijinul românilor obișnuiți, geaba chichirici gîlceava. Soldați, civili, bărbați și femei, munteni, moldoveni și ardeleni, toți sau aproape toți dintre ei au ajuns să creadă în unire. Așa a apărut Partidul Național al lui Maniu și tot așa basarabenii unioniști au putut face politică în România Mare.
Atunci noi n-am avut un mare proiect de țară, ci doar proiecte care mai degrabă s-au bătut cap în cap. Regina Maria nu-l înghițea pe Maniu, fiindcă nu găsea un limbaj comun cu el. Basarabenii, care făcuseră partea lor de unire cu țara, erau priviți ca politicieni de mîna a doua, iar una dintre greșelile cumplite ale Bucureștiului a fost că a privit Basarabia ca pe o regiune cucerită, în care trebuia să facă ordine românească cu jandarmii.
Marea noastră nenorocire a apărut însă în perioada interbelică, atunci cînd România Mare a devenit obiect de corupție generalizată, dar și de politică extremistă, de stînga și mai ales de dreapta, care voiau să termine corupția prin măsuri totalitare. Că, atunci cînd au ajuns la putere, legionarii s-au dovedit chiar mai corupți decît corupții dinaintea lor și că regimul comunist a furat proprietăți cu legea pe care o fabricaseră în mînă, cu asta deja intrăm în altă perioadă a istoriei. Pentru a înțelege cu adevărat anii Unirii trebuie să le dăm cuvîntul oamenilor oarecare, care i-au trăit, atît cît ei mai există în memoria familiilor lor și a prietenilor care le supraviețuiesc.