Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

La 1919, serviciile secrete românești erau un fel de imitație a modei pariziene, care făcea mai mult vîlvă în saloane decît pe teren. Armata avea cîțiva ofițeri detașați în ceea ce se numea Secția a II-a, o mică unitate care se străduia să urmărească mișcările inamicului pe timp de război. Mai existau Direcția Poliției și Siguranței Generale, care se ocupa cu cotonogirea adversarilor politici și incendierea tipografiilor comuniste, Prefectura Poliției Capitalei, care avea în sarcină intimidarea presei de scandal, și […]

În afară de istoria scrisă de istorici, mai există una, istoria trăită, pe care n-o știu decît de la cei care au trecut prin ea. Aceea a oamenilor obișnuiți care își povestesc întîmplările din viața lor de toate zilele rudelor apropiate și prietenilor. Mai nou, se vorbește la noi despre istoria orală. Printre puținii care au luat în serios această istorie care nu încape în istorii a fost Irina Nicolau, care era etnograf, nu istoric. M-aș fi așteptat ca istoria […]

Constantin Argetoianu avea nerv și energie, era unul din politicienii care nu pierd vremea. A umblat din partid în partid ca într-o inspecție de bordeluri, căutînd de fiecare dată să pună stăpînire pe afacere. Greva generală din 1920 l-a prins ministru de Finanțe și de Interne. Muncitorii ocupaseră cele cîteva fabrici din București unde industria lupta cu ideile lui Lenin. Argetoianu a trimis trupe, a eliberat strungurile și forjele de sub jugul socialist și i-a arestat pe toți capii grevei. […]

La începutul anilor ’20, Ion Mihalache, învățătorul soldat, se spetea cu muncile agricole în cooperativa din Topoloveni, în stilul lui sincer și epuizant, amestecînd culturile de tomate și castraveți cu teoria universalistă a agriculturii. Țăranii asudau cu folos pe tarla și obțineau producții-record la hectar, făurind, spre nenorocirea lor viitoare, o societate rustică prosperă. Succesul lor avea să fie folosit mai tîrziu de comuniști ca probă materială pentru edificarea colectivelor și IAS-urilor în care, începînd cu 1948, aveau să-și dea […]

Pe 27 noiembrie 1918, Iuliu Maniu a considerat că Viena a fost salvată destul și a pornit spre Transilvania cu armata de dezertori ardeleni. Dar 70 000 de țărani tropăind prin pusta maghiară nu erau un imbold la liniște pentru Budapesta. Așa că Maniu a sunat la Zagreb și la Belgrad pentru rute ocolitoare. Armata de strînsură, echipată de împărat, dar purtîndu-și uniforma în stilul muncilor agricole, a tăiat Balcanii de-a curmezișul, acălătorit pe tren, pe jos, în căruță, pe […]

Sub mustața de țăran mijlocaș a lui Iuliu Maniu trepida cauza dacilor liberi și a coloniștilor romani, laolaltă cu militarismul țanțoș al ardeleanului pus pe unire. În 1915, pe cînd era avocat al Mitropoliei Greco-Catolice din Cluj, Maniu a refuzat să semneze un angajament față de „patria austro-ungară”, așa că a fost mobilizat în armata împăratului. A absolvit școala de ofițeri a Regimentului 36 din Budapesta și a fost trimis mai întîi pe frontul rusesc, apoi pe frontul italian. Viziunea […]

Iuliu Maniu pare să se fi născut pe Columna lui Traian. Chiar dacă, în 1873, județul Sălaj era la mare distanță în timp și spațiu de evenimentele de la Sarmizegetusa, zgomotul bătăliei în care au fost zdrobiți dacii a răzbătut pînă la urechile părinților săi. Micul Iuliu s-a trezit înconjurat de o familie romană. Frații săi erau Scipio și Cassiu, iar pe surori le puteai striga Cornelia, Sabina, Emilia sau Iuliana. Nu se știe dacă toți copiii purtau togi sau […]

Carne de pui La Provincia
Big Fish
Editoriale
Iubitori de arta