În inima Daciei, într-o dimineață cețoasă, armatele lui Decebal și Traian s-au întîlnit la Tapae. Defileul îngust, armatele largi… confruntarea finală nu putea fi oprită.
– Cine cutează să ne stea împotrivă? tună Decebal către credinciosul Gerula, trimis în recunoaștere.
– Niște băieți care poartă pene…
– Aha, cred că înțeleg…
– Și un soi de fuste…
– Bănuiala devine sigură…
– Și cică sînt aici la marș.
– Acum e clar. Sînt…
– Nu, nu sînt.
– Dar ce sînt?
– Sînt SPQR.
– Tu sau ei?
– Eu sigur nu. Hai să zicem „celelalte persoane“.
– Adică ei.
– Adică nu e frumos să le presupui genul, Decebal. Pînă și marele Caesar era genderfluid și se identifica în funcție de situație.
– Bine, fie ca tine. Deci ce ziceai că sînt?
– Tu eșți un bărbat alb privilegiat, iar identitatea lor de grup e SPQR
– Ce înseamnă SPQR?
– Mai nimic, pentru că Roma se află în perioada de aur a epocii imperiale. În orice caz, sînt mai mulți decît noi și asta e foarte bine.
– De ce???
– Pentru că așa putem să ne luăm de ei cu tupeu și, după ce armata noastră ia bătaie, să ne plîngem că sîntem o minoritate oprimată în propria țară.
– Vrei să spui „dacă ia bătaie“.
– Nu, nu vreau să spun „dacă ia bătaie“.
– De ce?
– Pentru că nu susțin violența împotriva femeilor, Decebal, și nici tu n-ar trebui s-o faci!
*
– Dă-te, bă, la o parte, să trec eu! strigă Decebal.
– Ba torna, torna, fratre, să trec eu! strigă, la rîndul său, Traian.
– Nu se poate. Eu trebuie să trec, pentru că drumul ăsta e moștenire de la mama! stărui Decebal.
– Greșești teribil, compadre al națiunii. Drumul asta îl voi lasă moștenire fiilor mei cînd îl vom termina de făcut! argumentă Traian.
– Ce vrei să zici?
– Vreau să zic că noi chiar muncim în țara asta!
– Ba eu cred că vrei să spui, de fapt, că țara noastră e atît de frumoasă și de bogată că au venit italienii la muncă în România, replică Decebal.
– Da, pentru că dacii sînt asistați social fără dinți! Ia zi, poți să strigi „Pe-Se-De“ fără să șuieri ridicol? Nu poți!
– Fără dinți ești tu dacă mă dau jos de pe cal la tine!
– Oana fight me, cabron? În săbii ninja să ne tăiem sau în sparanghel să ne dovedim?
– Ba în luptă, că-i mai dreaptă!
– Excelent, își frecă Traian palmele de fericire. Dacă vrei luptă, să fie lupta după standardele greco-romane. Deci, hai mai întîi să ne dezbrăcăm în pielea goală și apoi să începem să ne tăvălim prin praful drumului și…
– Bă, stai puțin. Toată chestia asta sună cam…
– Decebal, vrei să spui că ești…? Nu ți se pare că este o atitudine retrogradă, mai ales cînd sîntem în anul curent 101?
– Evident că nu vreau să zic asta, toată lumea știe că dacii erau cei mai avansați în materie de civilizație dintre toate popoarele lumii.
– Atunci care e problema?
– Hai să zicem că nu știu să fiu mîndru în sensul ăla…
– Nu-i nimic, hai că te învăț eu!
– ȚI-AM ZIS DEJA CĂ DACII SÎNT CEI MAI AVANSAȚI, CUM SĂ MĂ ÎNVEȚI TU PE MINE ÎN DACIA???
– Decebal, liniștește-te! Nu sînt ungur, sînt vărul tău din Spania, după standardele locale este perfect acceptabil. Ba, dacă eram în Vaslui, era chiar obligatoriu din punct de vedere social.
–- Ai dreptate, scuză-mă, m-a luat valul.
– Așa e mai bine.
– Și cum propui să facem? Lăsăm armatele pe avarii și mergem la una mică?
– Decebal, această propunere este o insultă subtilă la adresa masculinității mele fragile sau doar o urmare naturală a propensiunii tale pentru alcool?
– Eu port fes vara. Pe cine acuzi tu de subtilitate?