Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

– Bună ziua, domnul Genar? –Da, mă, zi-i azi, că mă grăbesc la vînătoare. –Mă scuzați, atunci să revin mai tîrziu? –Lasă că știu eu cum reveniți voi mai tîrziu. Acum o lună am chemat un meșter să-mi repare toaleta. A demontat-o, a șurubărit ceva și m-a lăsat cu ea așa, că cică vine mai tîrziu. –Și n-a mai venit? –Păi, cum să mai vină dacă după o săptămînă de amînări m-am dus peste el și i-am rupt picioarele? –Și ce-ați […]

–Bine ați venit la Baba Cloanța! Welcome to Babe’s! Cum vă putem fi de ajutor, Făt-Frumos? –Am venit cu calul în garanție. Bate și troncăne. –L-ați luat de mult? –Nu, de o săptămînă! –Ne pare rău, a ieșit din garanție. –Cum să iasă din garanție? Sînt cetățean european și am drepturi! Legea zice foarte clar: doi ani garanție! –Aveți perfectă dreptate. Da’ tot a ieșit din garanție. –CUM SĂ IASĂ DIN GARANȚIA DE DOI ANI DUPĂ O SĂPTĂMÎNĂ? –Dacă ați […]

Și iată că venise și ziua aceea. Făt-Frumos se întorsese acasă și aplica pentru postul de comandant suprem al oștirii. Împăratul-tată privește încruntat la CV-ul feciorului și începe interviul de angajare: –Și ce experiență ai în domeniul luptei? –(mîndru) Păăăi… am învins-o pe Muma Pădurii? –- Zi și tu frumos, „mama fraților Arbore“, nu fi mitocan. –Dacă zic așa sună mai puțin impresionant… –Așa e, să te lauzi că ai bătut o babă boschetară sună a super-haiducie. Genul de chestie despre […]

Noul an și-a întins aripile de pace și speranță peste lume. În holul mare al palatului voievodal domnește liniștea dinaintea furtunii de tunete și trăsnete care promit să iasă din ochii și, mai ales, pe gura Mitropolitului care, total netradițional, a ales să fie iute la mînie în loc de tare ca fierul. –Vlăduț, Radu, unde credeți că plecați din nou? –Evident, cu sorcova! răspunse Vlad ceva cam apăsat. –Nu ți-am cerut să-ți faci psihanaliza, te-am întrebat unde mergi! tună […]

Vlad Țepeș și Radu cel Frumos fură surprinși de Mitropolit în timp ce trăgeau zăvorul și se pregăteau să iasă ca niște demoni în noaptea neagră. –Și unde credeți voi că plecați? –La colindat, unde altundeva? –Vlăduț, o spui de parcă ar fi cel mai natural lucru din lume! –Sîntem în seara de Ajun, boier Mitropolit, tehnic chiar e cel mai natural lucru din lume. –Mă rog… –Roagă-te, boier Mitropolit, am zis eu să nu te rogi? Așa pățești dacă […]

Trebuie să fi fost o minune de Crăciun: tovarășul Pârvu ieșea viu și nevătămat din beciurile Securității! Bine, ca securist, șansele sale erau un pic mai bune decît ale deținuților, dar orișicît. Important e că era afară, soarele stralucerea pe cer, iar el cînta un cîntecel zglobiu și mobilizator, foarte la modă printre anchetatori: „Dacă vesel se trăiește, bate-așa!“. În spatele său, tovarășul Drăgan continua plin de avînt inițierea. Inițierea strict în munca de Securitate, pentru că, în general, ce se […]

Motanul o luă la fugă înaintea caleștii împărătești și, cînd întîlni primele grupuri de țărani, le spuse: –Stimați țărani, cînd va trece delegația oficială pe aici și va întreba ale cui sînt toate bogățiile din jur, voi să spuneți că sînt ale marchizului de Carabas. –Ba eu știam că terenurile agricole au fost concesionate unor escroci care nu plătesc statului mai nimic! zise un țăran. –Și eu știam că pădurile sînt ale semi-nemților de la Schweighofer, luate pe niște condiții […]

Făt-Frumos se lupta cu Zmeul Zmeilor pe viață și pe moarte. Tocmai atunci, probabil incitat de cuvîntul „moarte“, începu să se rotească un corb deasupra lor. –Corbule, adu-mi un strop de apă să prind putere, zise Zmeul, și-ți voi da de mîncare un voinic! –Ba adu-mi mie apă și-ți voi da de mîncare trei cai și trei zmei! –Ador liberalizarea pieței, croncăni pofticios corbul. Zmeule, tu ce mai oferi? Dar zmeul nu mai oferea nimic. Se opri brusc din luptă […]

–Bună ziua, doamna senior Dințescu? Agent Ștefănescu de la Poliția Basmelor… –Aoleu, iar am uitat să dezleg cățeaua cu dinții de fier și îmi intră în curte toți ciudații… Nu e nici o doamnă Dințescu aici, maică. Sînt doar eu, Baba Cloanța. –Da, doamna senior Dințescu… –Vorbește frumos, nesimțitule, că io nu te-am făcut pe tine „domnu’ Intelectual“. Ba-ba Cloan-ța! Hai, pretinde că sînt clasa I și repetă cu siguranță și încredere! –Îmi cer scuze, nu pot să pronunț așa […]

Ștefan cel Mare se plimbă prin sala tronului. E plictisit și fără chef. Deodată, ușa sălii sare de perete cu tot cu strajă și intră ca o furtună Amfilohie Șendrea. –Măria Ta, am vești groaznice! –Te pune dracu’ să te-ntîlnești cu popa și îți merge prost toată ziua! mormăie Ștefan printre dinți. Ce s-a întîmplat, băi Amfi? Dau turcii? –Calicii ăia nu dau nimic, Măria Ta! zice Amfilohie fără să se rușineze de xenofobia sa. –Atunci? –Cum să-ți zic, Măria […]

–Bună ziua, Ileana Cosînzeana! De la Poliția Basmelor. Am venit pentru că… –Lăsați, nu mai e nevoie La revedere! –Cum să nu mai fie nevoie? Noi am deschis un dosar! –Mă bucur să văd că Poliția Basmelor are curaj să deschidă ceva care seamănă primejdios de mult cu o carte, dar, din nou, lăsați. Apreciez intenția, da? La reve… –Stați puțin. Păi, ne batem joc? Noi am primit o sesizare! –Dacă vă referiți cumva la sesizarea pe care am făcut-o la 112 […]

–Bună ziua, domnu’ Petre! De la Poliția Basmelor. Avem o problemă cu Greuceanu. –Ce problemă? Văd că soarele și luna sînt la locul lor. –Sînt la locul lor, sigur, dar vedeți dumneavoastră… a avut loc un conflict soldat cu violență. Greuceanu și zmeul s-au luat la trîntă, s-au strîns în brațe, s-au ridicat unul pe altul pînă la nori, s-au tăvălit înfiebîntați prin țărînă… –Așa, și? –Și acum zmeul e însărcinat cu gemeni! –Cum să fie zmeul însărcinat? –Păi, în […]

– Desdemona, iubirea mea, unde e? – Ce anume, Othello, sufletul meu? – Nu știu exact… – (mormăie pentru ea) Și mai ai obraz să faci bancuri tîmpite cu „Ce vrea o femeie puternică și independentă? Nu știe, da’ vrea acum!“. (tare) Aș putea oare să te ajut? – Nu aș vrea să te tulbur cu asemenea fleac… – (în șoaptă) Nenorocitul mă înșeală… – Știi, e destul de complicată toată situația… – (tot în șoaptă) Porcul a lăsat-o gravidă! […]

–Bună ziua, domnul balaur? –Da, eu sînt, bună ziua. –Sîntem de la HR. Ni s-a sesizat o neconcordanță… Aparent, dumneavoastră veniți la serviciu doar cu trei capete în loc de șapte, cum ați declarat că aveți la angajare. –La angajare aveam șapte capete. Acum am doar trei. –Și ați putea să ne explicați de ce ați ales să lipsiți angajatorul de 57,14% din capacitatea dumneavoastră de muncă? –În departamentul meu a fost operată o reducere de personal. Au tăiat în carne […]

–Alo, Slavici? Ține-te bine, frățioare, am găsit soluția! Știi ce-am vrut noi dintotdeauna… –Da, știu! Noi vrem pămînt! –Consideră că am făcut o față care exprimă în patru versuri și-un pinten cît de idiot ești. Așa, deci: am găsit soluția să mă întrețin din poezie. De fapt, ce zic eu să mă întrețin, să mă îmbogățesc! Ei, ce zici? –Zic că sigur e o idee și mai genială decît aia cu lanțul de cofetării pentru anorexice, intitulat „Fire de tort“. […]

–Salut, stimate adversar polonez! –Omagiile mele, stimat adversar teuton. V-am deranjat cumva venind prea devreme? –Nicidecum, sîntem oricînd bucuroși de oaspeți, mai ales în teritoriile altuia. –Să înțeleg deci că sînteți dornici să începem lupta? –Dacă ați fi cu adevărat deschiși la minte ați înțelege că trebuie să vă predați fără luptă. –Ați putea să-mi faceți educație pe această temă? –Aș fi de-a dreptul bucuros s-o fac! –Cît de bucuros, mai exact? –Mai bucuros ca un vegan militant care tocmai […]

–Ave Caesar! Eu sînt Vercingetorix, regele tuturor galilor! –Tuturor galilor încă în viață, zîmbi discret Caesar. –Și care nu-s deja în robie, preciză Speculantrix, negustor local de, evident, sclavi. –Și care nu s-au declarat republicani, adăugă Leonida, secretarul grec. –Și care… –Bine, sînt doar Vercingetorix, regele lui Asterix, Obelix și al satului lor de gali viteji! –Așa e mai bine. Uite, Vercingetorix, sîntem oameni civilizați, hai să ne înțelegem… –Să nu cutezi, romanule, să mă pui în aceeași categorie cu […]

Gata, se hotărîse! Țara Moldovei și Țara Înaltei Porți aveau să-și discute divergențele ca oameni civilizați și să ajungă la un compromis mulțumitor. Adunate sub mătasea unui cort enorm, cele două capete încoronate se privesc cu atenție și suspiciune. –Ștefan-bey? îndrăzni în cele din urmă Mehmet. –Nu, mulțumesc, e prea devreme la ora asta, răspunse vodă. Poate doar o cafea slabă, făcută cu țuică de 30 de grade. –Voi faceți cafeaua cu țuică? întrebă turcul șocat. –De regulă o facem […]

–Să trecem direct la Apocalipsă, oftă Dumnezeu. –Dar, Doamne, mai avem Săptămîna Patimilor! interveni Caragiale. –Nu, nene Iancule, nu avem. Tu vei avea Săptămîna Patimilor dacă nu ești serios și nu te ții… cum se zice… –După tipic? veni întrebarea pe un ton extrem de hîtru. „Stai puțin, de cînd e Caragiale hîtru?“, se întrebă Dumnezu și deodată simți în nări mirosul celui alungat din rai. Din raiul preoției, pentru că drăcușorii au ținută profesională și n-ar cuteza niciodată să […]

–Bine, nene Iancule, hai să zicem că adresa exactă a ieslei o lăsăm încurcată. Se poate să fie pe strada Sapienții, se poate să fie pe strada Pacienții, asta n-au decît să dezbată teologii. În definitiv, n-ar fi prima chestie ridicolă pe care o dezbat. De fapt, ar fi chiar un pas înainte. Să trecem la prima minune, pentru că am o mică problemă cu frazarea… –Ce problemă, Doamne? – „Și atunci Iisus a umplut cu vin Cana Galileii.“ –Probabil […]

Editoriale
Editoriale
bijuterii argint