Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

–Poate ar fi bine ca Măria Ta să aleagă o destinație de vacanță? îndrăzni Mitropolitul, privind cu subînțeles înspre masa pe care, înfipte într-o mică frigare, tronau mai multe pliante cu ofertele verii. N-ar strica Măriei Tale să plece pe undeva… –Unde? –La mare, la Constanța? –LA TURCI, TICĂLOSULE??? –Atunci poate în Bulgaria? –Tot la turci? –Atunci poate în Grecia, la tur… îngăimă Mitropolitul, alb ca foaia de hîrtie, dar cum vodă deja privea cu subînțeles mica țeapă în care […]

Deși inițial își notase în agendă „Moise, ora 9, tufiș, muntele Sinai“, Dumnezeu decise să se abată puțin de la planul divin și să se arate alesului Său mai devreme. Moise era încă în țara Egiptului cînd Domnul îi apăru în față. Nu era tufiș în flăcări, dar era foc și pară. –Moise, ce ai făcut, Moise? –Voința Ta… Doamne? –Cum voința Mea, Moise? Eu ți-am zis să te duci să vorbești cu omul ăla, să vă înțelegeți. Și tu […]

Pe undeva, pe la marginea Olimpului, aproape de locul unde servitorii aruncă în scîrbă resturile ospețelor, Zeus se plimbă gînditor. E sictirit și lipsit de chef. Dar de ce tocmai aici, atît de aproape de gunoaie? Să fie ăsta destinul prevestit de Uranus? Să fie voința zeului? Să fie altceva? Secretul plutește asupra scenei așa cum plutește ceața de nepătruns peste palatele înstelate ale… dar ce vă interesează pe voi ale cui sînt palatele alea înstelate? N-ați auzit că e […]

–Măria Ta, binevoiește de te scoală. A venit verișorul Ștefan în vizită. –Lasă-mă să dorm! –Bine, dar ce facem cu oaspetele nostru? E totuși Ștefan cel Mare! –Mută-mi jucăriile pe raftul de sus ca să nu ajungă la ele. Și fă-i o cafea cu vodcă. Vezi să fie de 30 de grade, nu de 40, că ăsta sare la bătaie dacă e cafeaua prea tare. –Și pentru ceilalți? –Care ceilalți? –Cei trei mii de moldoveni nervoși adunați în fața zidurilor. […]

După ani lungi de campanii împotriva marcomanilor, iată că împăratul Marcus Aurelius s-a reîntors la Roma. În timp ce se plimbă noaptea pe străzile pustii, nimerește peste doi străjeri daci, proaspăt veniți la muncă în Italia. –Pergamentele la control, vă rog! îl somează primul dac. –Me paenitet, membranae non habeo. –Ce-ai zis, mă? șuieră agresiv dacul. Ia mai zi o dată! –Me paenitet, membranae… –Cetățene, zi în limba vulgară, să nu creadă coleguțu’ că ne înjuri pentru că integritatea danturii […]

–Bună ziua, domnul Făt-Frumos? –Da. –De la Poliția Basmelor. Domnu’ Făt… –Domnu’ Frumos, vă rog, că n-am făcut armata Împăratului Verde împreună. –Îmi cer scuze. Deci, domnu’ Frumos, sînteți implicat într-o relație cu Ileana Cosînzeana? –Da, e vreo problemă? –Deocamdată nu, deși ar fi fost de preferat să optați pentru ceva mai divers. Și, evident, să nu-i limitați opțiunile romantice cu viziunea dumneavoastră heteronormativă și patriarhală. Să stabilim, însă: este vorba de Ileana Cosînzeana a cărei cosiță este ca grîul […]

Tovarășul Gigi Dej e nemulțumit. Degeaba l-a vizitat în celulă Nicolae, un tînăr prodigios căruia tovarășul Dej adoră să-i sondeze adîncimea convigerilor comuniste în ședințe pline de pasiune ideologică. De fapt, s-ar părea că Nicolae a căzut în dizgrație. Probleme în paradisul socialist? Pălește steaua roșie a ucenicului? Aparent, Dej ar fi mormăit nervos că „Băi, dacă ăsta e tipul destinat să ducă pupatul în fund la nivel de artă, atunci cred că aplicăm noi greșit marxism-leninismul. Sincer, nu se […]

Versailles, 1793. Seara ar vrea să se lase pașnică, dar, poftim, budoarul reginei este invadat de un grup impresionant de cetățeni care par apăsați de-o mare supărare. De fapt, par că abia-abia se mai țin să nu răbufnească. – Ce e, băieți, educația precară v-a făcut să credeți că „budoar“ înseamnă altceva? întrebă plictisită regina. – Bonsoar. Maria-Antoaneta? – Vorbește frumos, iobagule. – Pardon, madam. Vreau să zic, doamna regină Maria-Antoaneta? – Antoaneta? Dar ce sînt eu, pensionară din Bîrlad? […]

Regele Ungariei e puțin supărat. Nervos chiar. Și cum nu e omul care să se lase copleșit de sentimente, a plecat cu armata într-o plimbare peste munți, să copleșească el pe alții. Dar iată că, la ieșirea dintr-o trecătoare, îi aține calea un cetățean. Carol Robert de Anjou nu vrea să fie rasist, dar înfățișarea cam smeadă a nou-ivitului îl face să numere discret caii din suită înainte de întîlnire, să nu apară neînțelegeri după aia. –Bună ziua! Domnul…? –Țării […]

– Baiazid, nu am prejudecăți și nu vreau să trag concluzia greșită, dar de ce ai vrut să organizezi aici un marș la care participă un grup atît de mare de bărbați îmbrăcați fistichiu și care flutură sute de steaguri divers colorate? – Am venit pentru tine! – Sînt flatat, dar nu cred că înțeleg… – Dar e foarte simplu: e vorba de atracție fizică, Mircea! – Îmi pare rău, Baiazid, dar eu te văd mai mult ca pe un prieten. – Nu […]

În mod cu totul de neînțeles, doctrina românească „Nu pot ei avansa cît putem noi fugea“ nu fusese arma de distrugere în masă pe care o aștepta floarea generălimii române. De fapt, în afară de vreo doi lingviști, și ăia pedanți, nu se înregistrase nici o victimă. Mai mult, dușmanul cuprinsese scumpul trup al țării, în ciuda eforturilor eroice de a-l lovi de moarte cu bucăți din Muntenia, din Oltenia sau din Dobrogea. Prin urmare, Majestatea Sa Ferdinand decise să […]

Gata, se hotărîse! Să fie război. Trecem munții și-i eliberăm pe frații noștri din Transilvania, să aibă cine ne spune în scîrbă „mitici“ în românește, că în maghiară le-o fi greu, sărăcuții. Cum victoria nu putea fi decît la un pas distanță, așa cum e întotdeauna pentru găgăuți, nimeni nu înțelegea de ce Majestatea Sa ezită. –Sire, n-aveți nici o teamă, pocni din călcîie generalul burtos și teribil de mustăcios, ostașii noștri vor ști să moară! –Tocmai de asta mă […]

Consiliu de Coroană. Mare. Serios. Așezat în fruntea unei mese care umilește orice mobilă la care a stat vreodată Putin – să înțeleagă toată lumea că statul român va fi întotdeauna net superior celui rus –, regele Carol privește nemulțumit. Boierii nu-l mai ascultă. Vor să facă război. Bine, asta n-ar fi o problemă, că el e oricum neamț, și ce altceva poți să faci ca neamț pînă cînd inventează ăștia campionate mondiale la fotbal? Să bei bere pînă ajungi […]

Gata, se terminase. Otomanii își recunoșteau înfrîngerea: Osman-pașa îi predase sabia colonelului Cerchez, urmînd ca rușilor să le predea  ceasul și paltonul. În aer, mirosul înțepător de praf de pușcă părea să fie alungat de o adiere de libertate. În Comandamentul său General, principele Carol e mulțumit. În ciuda eforturilor prodigioase ale unora dintre generalii săi, îi mai rămăseseră destui plugari și pentru însămînțările de toamnă, și pentru împușcăturile din 1907. Dar iată că a sosit Herr Kogălniceanu cu vești proaspete din […]

Consiliu de Coroană. Un singur punct de ordinea de zi: facem război cu turcii sau nu? Discuțiile sînt aprinse, pentru că ambele tabere au argumente solide, concludente și, mai ales, ancorate în realitățile țării. De exemplu, tabăra anticonflict susține că nu putem porni un război care nu ne dă posibilitatea să ne ardem singuri holdele și să ne otrăvim fîntînile. „Ăștia trebuie să fie liberalii“, gîndi principele Carol, „că ei erau cu prin noi înșine!“. Între timp, tabăra proconflict susține că […]

Și iată că începuse: sub comanda principelui Carol, România se pregătea să atace Turcia în Bulgaria. Formulare care ținea de situația politică extrem de complexă și nicidecum de faptul că generalii români erau tămîie la geografie. Dorobanț Tours lansase o mărinimoasă ofertă: masă, cazare, transport și ținută lejeră, toate asigurate. Pereții și gardurile erau tapetate cu afișe în care Românii semidezbrăcate își invitau cetățenii să profite de ultima șansă de-a se bucura SIMULTAN de ultra-all-inclusive bulgăresc și turcesc. Ziarele lansau […]

Principele Carol se plimbă gînditor prin sala tronului. E singur, ceea ce pentru un prinț german înseamnă deja o atmosferă destul de aglomerată. Dar iată că intră grăbit în sală ministrul său de Externe, Herr Kogălniceanu. „Nenorociții ăștia de români“, gîndi cu ciudă suveranul. „De muncă nu s-ar apuca, dar de la glume proaste nu poți să-i opreșți. Poftim pe cine mi-au pus ministru, un individ cu nume imposibil! Auzi dumneata, Kogăl-cum-Teufel-se-spune! Nu putea și el să aibă un nume simplu și ușor de […]

Nu se știe cum, dar imposibilul de produsese: ni se întorseseră valorile în țară! Vodă Țepeș stătea drept, ba chiar puțin țeapăn, în fața Palatului Cotroceni. – Boier Mitropolit, a sosit ceasul judecății, grăi el amenințător către acela care îi era, iată, din nou alături. Poate din credință nestrămutată. Sau poate pentru că autorului îi era lene să creioneze un alt personaj. Nu vom ști niciodată. – Să fie aduși prinșii de rînd, Măria Ta? – Boier Mitropolit, te-aș ruga […]

Măria Sa Alexandru Ioan Cuza, flancat de un grup divers de patrioți, cuprinzînd și munteni, și moldoveni, pare să-și fi pierdut răbdarea. Uniforma îl strînge, gulerul îi rîcîie în ceafă, dosarul – cu șină, se-nțelege – i-a transpirat în mînă și coada, ticăloasa de coadă la care e nevoit să aștepte de cîteva ore, parcă nu s-a mișcat defel. Dar uite că soarta îi zîmbește. Drumul e liber Șansa e unică și Cuza, alături de întreg alaiul său, pășește hotărît […]

Demn, îmbrăcat într-o cămașă albă, imaculată, de martir VIP, și ținîndu-și capul sub braț din motive istorice pe care nu le amintim pentru a nu-l afecta emoțional, Constantin Brâncoveanu păși în fața Porților Raiului. Întinse mîna spre sonerie și… ia te uită, nu există sonerie. Sclipirea unui led – evident, nu roșu – îi atrase atenția. O voce îngerească, dar nițeluș cam mecanică, îi spuse: „Scanează aici codul QR!“. – Dar n-am nici un cod la mine, păcatele mele, zise […]

Editoriale
Editoriale
  • Țarul

    22 noiembrie 2022

    El a crezut că trupul său conține ca pajiștea, doar zumzet de albine, că pîlcuri de păduri mirositoare vin să îl spele noaptea pe picioare, cu praf din corn de […]

  • Ei nu sunt ca ceilalți. Sunt ca ceilalți cu ceva tupeu în plus

    22 noiembrie 2022

    Dacă unul de-al nostru, unul dintre oamenii buni, de omenie, care timp de doi ani n-a pus pe limbă altceva decât muie cu soia, din aia bună, în Piața Victoriei, […]

  • Vampirii poporului, mai bogați ca niciodată

    21 noiembrie 2022

    Azi, Ciucă zice una. Mîine, Ciolacu zice alta. Liberalii și pesediștii duc „o luptă pentru pensiile românilor“. Cu cît să crească oare: cu 10%, cît zic unii? Cu 15%, cît […]

  • O profeție

    15 noiembrie 2022

    El a sosit să-și caute coșciugul și a scurmat vreo șapte văi cu plugul, dar supărat s-a dus să se îmbete în crîșmă, la doi pași de rîul Lethe. A […]

  • Vrem o țeapă ca afară

    15 noiembrie 2022

    Omenirea pare să fi intrat, de o bună bucată de vreme, în epoca traiului în lumi paralele, mare parte dintre ele imaginare. E plină planeta de multimiliardari cu averi care […]

  • Miliarde

    14 noiembrie 2022

    Mai țineți minte alea 80 de miliarde de euro pe care le aducea Iohannis? Era vara anului 2020, acum aproape doi ani și jumătate. Iohannis venea de la Bruxelles. Gîfîia […]

bijuterii argint