Nimeni n-ar fi putut spune că agentul Ștefănescu de la Poliția Basmelor avea dubii legate de dimensiunile propriei valori. Nu, Ștefănescu știa sigur că face cît patru, motiv pentru care s-a înfuriat groaznic cînd o bandă de huligani i-a strigat de departe ce face patrula cu un îndrăgit oraș din Croația.
Spumegînd, porni în urmărirea lor, foarte mirat că autorul n-avusese bunul simț să-l scutească de muncă și să înceapă textul direct cu “ – Bună ziua, agent Ștefănescu de la Poliția Basmelor”. Cumva, Ștefănescu bănuia că autorul urăște în secret organele, deși nu înțelegea exact ce treabă are homofobia cu Poliția Basmelor.
Fuga era pe isprăvite, pentru că o generație crescută cu ochii în telefon în timp ce stă pe curul umflat de șaorma nu e capabilă de un efort fizic susținut. Lucru foarte dorit de un stat idiot și corupt, care se teme că va fi fugărit cu pari plini de cuie, așa cum merită. Și dacă și Educația are grijă să scoată elevii proști de dau prin gropi în timpul extrem de scurt în care ar fugări totuși statul, atunci stați liniștiți la locurile voastre și veți primi 100 de lei la pensie în timp ce prețurile țopăie cu 1000.
Simțind golanii cum gîfîie după clădirea din față, Ștefănescu iuți pasul. Dar, în timp ce dădea colțul, se simți învăluit de lumină, incapabil să mai facă vreo mișcare.
“Uite ce se-ntîmplă dacă iei expresiile prea literal” își spuse el în timp ce se simțea ridicat în slavă.
*
Cînd își veni în fire, se găsea într-o sală mare, colorată de mii de luminițe sclipitoare, în timp ce, pe geamul enorm din fața sa, Terra se arăta în toată rotunjimea. Erau, deci, în final de octombrie, pentru că doar așa s-ar fi îmbrăcat Pămîntul plat în costum de Halloween.
– Probabil că am zăcut în nesimțire, murmură el.
– Zaci în nesimțire de cînd ai pus prima oară cascheta pe cap, dar nu despre asta e vorba, îi răspunse o făptură în rochie Lavandă-Galben-Bej-Turcoaz care părea să doarmă cu freza asimetrică în acuarele.
– Tu cine ești? mormăi complet dezorientat agent Ștefănescu de la Poliția Basmelor.
– Nu te speria, pămînteanule, totul este în regulă. Eu sînt Zîna Curcubeu și tu ești alesul meu.
– Lasă-mă, cucoană, că-s om însurat! protestă Ștefănescu. Și să mă scuzi că ți-am presupus genul.
– Nu face nimic, deși ar fi trebuit să-ți fie clar după coafura mea divers colorată că eu, Zîna Curcubeu, nu sînt genul care se mărită.
– Ai dreptate, da’ după ochiul ăla vînăt am crezut că ești deja măritată.
– (spumegînd) Cu cine?
– Cu o femeie puternică și independentă, desigur.
– Dacă vrei să știi, eu l-am învinețit.
– Ai vrut să-i spargi fața patriarhatului și ai nimerit greșit?
– L-am învinețit cu fond de ten ca să susțin lupta împotriva violenței domestice.
– Unde, soro, ca sîntem doar noi aici!
– În cercurile mele sociale unde nu există bărbați care să-și bată nevestele
– Păi și ăia care le bat?
– Ăia sînt niște țopîrlani vulgari cu care nu merită să ne pierdem vremea.
– Asta așa e. Predicati, deci, non-violența doar celor care nu practică bătaia.
– Ceea ce ne conferă o rată de succes de 100%.
– Și de la mine ce vreți? Că bătaie e clar că nu.
va urma
Istorii corecte politic, primul volum care se identifică drept I poate fi comandat aici 🙂
2.249 de vizualizări
1 comentariu