Pădurea fierbe în febra alegerilor. Cine va ieși oare din jobenul fermecat în care se adună voturile? Și da, nu e nimic greșit ca toate voturile să se adune acolo. Dă legitimitate expresiei „a scoae candidatul din pălărie“. De asemenea, pînă și ultimul prost știe că democrația nu se poate garanta decît prin magie, adică prin forțe ascunse și aflate dincolo de posibilitatea de înțelegere a cetățeanului obișnuit.
Deștepții știu altceva, dar pe cine interesează acum semantica și filosofia socratică? V-am zis, sînt alegeri! Toată lumea e urmărită de aceeași întrebare: cine va cîștiga? Să fie Bursucul Roșu, urmașul Guzganului Rozaliu? Să fie Vrăjitoarea cea…
Deodată, însă, mormăiala preelectorală este spartă de o liotă de pricolici care năvălesc în poiană și încep să urle: „Votați răul cel mai mic! Votați piticul verde! Votați răul cel mai mic! Votați piticul verde!“. Convingător de-a dreptul, nimic de zis. Totuși, pădurenii parcă s-ar întreba ce-l recomandă pe piticul ăsta. Vocea și talentul?
Nici nu răsărise întrebarea pe buze cînd, ca la un semn, ceea ce nu era deloc suspect, în poiană s-au revărsat slujbașii de la Sfîntu’ Așteaptă, dornici să proclame venirea izvorîtorului de slobozenie.
– Mesia salvează România! Mesia salvează România!
Prinse de ritm, o parte dintre dobitoace încep să dea din cap că da, ideea sună îmbietor. În definitiv, e altceva. Ceva nou și necunoscut, deci sigur e mai bun decît ce știu ei. Spre deosebire de SIDA în ’90. Sau de COVID în 2020.
– COVID-ul nu există! urlă pricolicii. Ne-a spus nouă apa! Și apa știe, că are memorie în loc de H2O!
Hărmălaia devenise generală. Fără să cugete, dobitoacele se înghesuiau să se ia în coarne și copite, pentru că SIMȚEAU CĂ TREBUIE SĂ IA O DECIZIE ACUM și DOAR DECIZIA LOR ERA BUNĂ. Elan patriotic care nu-i făcea defel pe croncanii de sus să rîdă isteric.
Într-un colț de poiană, departe de lumea dezlănțuită, un rîs îmbătrînit în rele discuta cu un miel care nu și-a șters cașul de la gură.
– Votezi piticul verde? întrebă rîsul.
– Păi, da, decît ăștia, știi ce zic?
– Nu prea, abia dacă am auzit de el. Nu ți se pare dubios că mergi liniștit prin pădure și, brusc, îți iese-n cale un pitic fluturîndu-și salvarea prin fața ta?
– (aprins de mînie proletară) Piticul verde este singurul care poate vorbi de la egal la egal cu Împăratul Roșu!
– Pentru că Împăratul Roșu e de fapt un pitic chel care insistă să fie sinistru doar ca să nu-l confunde lumea cu un penis?
– Refuz să te cred!
– Nu trebuie să crezi, trebuie să gîndești.
– Nu pic eu în capcana intelectualistă! Eu fac cum simt!
– Dreptul dumitale. Dar dacă devine armata obligatorie, după vorba alesului tău, te duci?
– A, păi, nu, că mie nu mi se mai aplică. Doar la ăia mai mici.
– Deci e acceptabilă doar pentru că nu te afectează?
– Ăăă… da
– Și dacă totuși ți se aplică?
– N-are cum!
– Ești sigur?
– Nu dă voie legea.
– Care lege?
Pauză
– Trebuie să fie o lege.
– Schimbă legea. Așa cum schimbă și legea cu armata obligatorie.
– N-are cum
– Cine îi oprește?
– Păi, nu se poate. Și dacă o fac, protestăm. Sînt cetățean suveran!
– Prostia din capul tău e suverană
– Aha, știam eu că și tu ești vîndut lor!
– Care „lor“?
– Știi tu! „Ei“! „Ăia“!
– Cine anume? Oculții? Masonii? Sorosiștii? Reptilienii?
– Degeaba, nu ți-ai găsit fraierul care să recunoască. Dar eu te-am învins pentru că ȘTIU!
– Mielule, nu fi oaie! Adu-ți aminte: ori de cîte ori cineva te pune în situația să iei o decizie sub presiunea timpului și fără să ai toate datele relevante, ăla sigur e un potlogar care vrea să te păcălească.
– N-are cum.
Anunț de interes general: comandă Istorii corecte politic și învață să fii sexist cu toate speciile, fără să discriminezi 🙂
1 comentariu