– Bună ziua, domnul Don Quijote? Agent Ștefănescu de la Poliția Basmelor. Deci, domnu’ Quijote, avem o reclamație că aveți aici fetișuri sexuale dubioase, altele decît cele considerate recomandabile de societatea progresivă în care trăim.
– E o minciună! Eu nu sînt cu fetișurile, eu sînt cu Dulcineea…
– Dulcineea mi culo, tu ești băiatul ăla celebru că i se ridică lancea cînd vede mori de vînt.
– Am crezut că erau uriași!
– Așa e, să ai pusee de homosexualitate în timp ce tripezi grav pe LSD sună mult mai bine. Însă le-ai dat tu ocazia să spună „Nu înseamnă nu“? Evident că nu, te-ai repezit asupra lor ca un animal în călduri. Bine că nu erau un grup de giganți, asta îți mai trebuia, un proces de discriminare a unei minorități.
– Stai puțin, că, matematic, ar fi fost 99% din populație în momentul ăla…
– Discriminarea n-are de-a face cu științele exacte! Are de-a face cu felul în care s-au simțit oamenii ăia atunci!
– Adică morile de vînt?
– Persoanele non-umane de gen eolian sînt persoane, scrie clar în numele lor, PER-SOA-NE! Să nu îndrăznești să le negi umanitatea, vierme!
Anunț de interes general: comandă Istorii corecte politic și învață să fii rasist cu toate genurile, fără să discriminezi 🙂
