Pornește dracul apocalipsa. Vine în România și bate la prima poartă. Nu iese nimeni. Dă să intre. Cîinele dezlegat dă să muște, așa că Ucigă-l Toaca da înapoi. Drac-drac, da’ nu te riști să te muște o potaie în România, chiar și dacă ești o dihanie nemuritoare. Tot ajungi la spital și de-acolo naiba știe ce mai iei. Vorba aia, Dumnezeu cu mila și, deși Bunuțul era faimos pentru rezervele inepuizabile de milă, în cazul său personal putea să parieze că stătea extrem de prost.
În plus, nici pe nemurire nu era prea înțelept să mizezi într-o țară că România, unde marile valori erau, prin însăși natura lor, așa și-așa universale.
Avea nevoie, deci, de ajutor. Își propti o căciulă mai înaltă pe cap, că, de cînd venise în țara asta, avea o obsesie să nu-l tragă curentul, și bătu la poarta popii.
Iese popa și se uită cu luare-aminte. Văzîndu-l pe nou-venit negru tuci și bărbos, așa ascuns sub turla de căciulă cum era, trage singura concluzie rațională, spre disperarea ultrastîngiștilor gata să-l acuze că e rasist și xenofob:
– Veniți de mai sus?
– Depinde cum privești, zise Dracul, dînd ochii peste cap.
– Am înțeles, sînteți incognito.
În final, dracul vine cu popa să-i deschidă gospodina.
– Bună ziua, Doamne-ajută, am venit cu apocalipsa.
– Da’ n-ați putea veni mai tîrziu? Acum fac sarmale.
– Doamnă, sîntem cu apocalipsa! Înțelegeți, apocalipsa!
– Și eu sînt cu sarmalele, înțelegeți, sarmale!
Stăteau dracul și cu popa rezemați de gard, molfăind sarmale. Gospodina îi poftise la masă, dar Sarsailă nu cutezase, fie din cauza mirosului sfînt de busuioc, fie din cauza duhorii nesfinte de ceapă.
Următoarea casă a rămas cu poarta închisă. Vecinul auzise deja că vine apocalipsa și, fiind om gospodar și prevăzător, plecase deja la hypermarket să-și facă stocuri de drojdie și hîrtie igienică.
Anunț de interes general: comandă Istorii corecte politic și învață să fii suveranist în toate epocile, fără să discriminezi 🙂
1 comentariu