Și, deodată, la miezul nopții, ușa fu dată de perete și în cameră intră uriașul Hagrid.
– Harry Potter? întrebă el.
– Eu sînt, spuse Harry plin de speranță. Ai venit să-mi spui că sînt un vrăjitor?
– Nu, am venit să-ți spun că ești trans!
– Ce, mă?
– Și de azi înainte te cheamă Harriet!
– Băi, ești diliu?
– (scoate bagheta) Expelliarmus penis!
*
În sala mare de la Hogwarts e mare vînzoleală. Emoțiile sînt gata să dea în clocot: în curînd va fi adusă Pălăria Magică și bobocii vor afla care dintre cele patru case li se potrivesc.
Iată, vine prima persoană elev de la Hogwarts, pune pălăria pe cap și…
– Deci eu mă identific drept…
Pe seară, Dumbledore și Snape stau cu capetele în mîini, profund învinși, în timp ce Minerva McGonagall își masează tîmplele cu infuzie de ceai de hibiscus.
– Hai, că poate nu e așa rău, începu Dumbledore.
– Ai dreptate, Albus, nu e rău, șopti Snape. E deplorabil, fratele meu.
– Exagerezi.
– Eu am ajuns șeful casei Viperinilor Vegani, casa Ochi de Șoim…
– E acum Ochi de Șoim al Patriei, pentru că aveam nevoie de un spațiu sigur pentru sexo-marxiști, adăugă acru McGonagall.
– Majoritatea s-au dus după Harry, pardon, Harriet, la Cercetranși, iar Astropufii au fost forțați să-și schimbe numele PENTRU CĂ NU SUNAU DESTUL DE GAY!
*
– Atenție, elevi, chițăi profesoara Dolores Umbridge. În spiritul corectitudinii politice, vom avea niște schimbări esențiale precum uleiurile. În primul rînd, nu mai spunem Magie Neagră, ci Magie Diversă, pentru că nu e normal să jignim un grup minoritar precum Devoratorii Morții. În al doilea rînd, Voldemort nu se mai pronunță Cel-al-cărui-nume-nu-trebuie-pronunțat sau Știi-tu-cine, ci numele cu „V“.
Adăugare de bun-simț: Umbridge ajunge, desigur, la Azkaban, unde Dementorii îi sug sufletul. Dar nimeni nu spune că Dementorii vomită scîrbiți de ce anume era în sufletul ăla.
*
Voldemort și ciracii lui înconjurară Hogwarts ca un zid negru. Lupta era pierdută. Horcruxurile nu fuseseră distruse, pentru că seria Harry Potter nu poate promova distrugerea și risipa. Magia protectoare se destrămă și Voldemort păși în sala cea mare. Zeci de ochi priveau cu groază la Harry.
Voldermort era la trei pași de el. Își ridică bagheta, își drese vocea, rosti blestemul și…
…trei ciudați în robe roșii îl luară pe sus pe neașteptate și dispărură în noaptea neagră. Revolta ticălosului se topi ca prin farmec. Cicatricea nu-l mai durea pe Harry. Totul era bine.
Pentru că nimeni nu se așteaptă la Inchiziția spaniolă.
Anunț de interes general: comandă Istorii corecte politic și învață să fii suveranist în toate epocile, fără să discriminezi 🙂
1 comentariu