– Gerula, ce ne facem? Romanii au cucerit Dacia și ne asupresc pe noi, viitorii români!
– Viitorii români care ne simțim daci liberi! îl corectă Gerula.
– Absolut ca vodca! Da’ ce facem?
– Urmăm exemplul marelui rege Decebal și ne batem pentru neatîrnare!
– Adică ne luăm și noi gîtul în grup ca să nu ne poată spînzura ăștia?
– Nu vă temeți degeaba, frați daci, spînzurătoarea n-a fost încă inventată pe aceste plaiuri frumoase, dar dîrze!
– Ești sigur?
– Da, băi, ca să joci spînzurătoarea ai nevoie de cultură scrisă. Noi sîntem analfabeți.
– Da, face sens.
– După cum spuneam.
– Bine, dar totuși ce facem?
– Ne retragem în Moldova și ne apărăm acolo. Poate ne ajută și Rusia…
– Dar Rusia nu există, Gerula!
– Da, băi, da’ la ce poteci suveraniste avem noi, pînă trecem munții apare și Rusia.
– Bine, și pînă atunci?
– Stăm de veghe pe piscurile Carpaților și proferăm gesturi vulgare și licențioase, că toate cuvintele românești care exprimă cu adevărat ceva vin din limba latină.
„Da, băi, da’ la ce poteci suveraniste avem noi, pînă trecem munții apare și Rusia”…si Ungaria… Viitoarea Ungarie !
Fesu’ ala nu pare facut din burta de oaie…