Henric al VIII-lea și anxietatea de separare
Henric, rege al Angliei, privește furios înspre viitoarea fostă soție.
– Tăiați-i capul! porunci el.
– Măria Ta, se pătează eșafodul de sînge și abia l-a curățat doamna Nuți, interveni blajin călăul.
– Și atunci cum procedăm?
– Poruncește și tu să-mi taie doar vîrfurile, că și-așa sînt despicate! îl săgetă scurt doamna soție.
– Nu e cam puțin? se scărpină Henric în cap, nedumerit.
– Evident că e prea puțin, așa cum au fost întotdeauna eforturile tale de-a lucra pentru îmbunătățirea relației noastre. De exemplu, ai putea măcar să poruncești să-mi taie unghiile, că, la cum te mocăi, nu mai ajung la mani-pedi.
– Mai bine făceam Anglia mahomedană și aveam harem, mormăi furios Henric.
– Majestate, aveți răbdare vreo 500 de ani și se rezolvă, îj încurajă călăul.
*
De ce n-a apărut împăratul Nero în calendarul cu pompieri sexy
În ciuda zvonurilor răuvoitoare, Nero era un tip cît se poate de echilibrat, prietenos și înțelegător. Este de notorietate că, în calitate de șef suprem, nu punea niciodată presiune pe subalternii săi. De fapt, el avea și o vorbă: „Luați-o ușor, băieți, că nu arde!“.
*
Vlad Țepeș și terorismul domestic
În cortul verde-praz al sultanului, Mehmed 2.0 și Vlad Țepeș poartă furtunoase negocieri de pace. Știu ce vreți să spuneți: „Nu se poate așa ceva!“ De acord, pare greu de crezut. Prin tradiție, cortul sultanului a fost întotdeauna auriu. Se pare însă că, după ce sultanul a trecut prin Sintești, a renunțat scîrbit la această culoare. Mai ales după atacul de noapte cînd mai multe cete de cocalari au intrat peste el în cort, i-au lipit galbeni de frunte și zbierau fără încetare: „Chiparosule, zi-o pe aia cu Cicalacacichicea“. Mai multe ONG-uri dezbat dacă această schimbare cromatică este un act de rasism sau de bun-simț.
– Dar pricepe odată, măi omule, trebuie să te cuceresc! urlă Mehmed la capătul răbdării.
– Vrei să-l înșeli pe Radu cu mine? Porcule, toți bărbații sînteți la fel! răspunse Țepeș cu demnitate.
– Nu, mă, vreau să zic să-ți cuceresc țara!
– Mehmed, da’ parcă tu n-o prea ardeai cu substantivele feminine, chicoti Țepeș.
– Vreau să zic să-ți cuceresc statul, poftim!
– Dacă faci asta trec la măsuri radicale!
– Și-anume? ridică Mehmed o sprînceană sfidătoare.
– Îmi radicalizez răzeșii.
– Parcă voi aveați moșneni, nu răzeși în Țara Românească…
– Așa e, da’ riscam să pricepi că te atac cu Bunica și Bunicul lui Delavrancea.
– Just, nimeni nu se mai teme de literatura leșinată de secol XIX. Te du, Vlad, și arată-mi ce poți! zise Mehmed.
Și abia plecă nebunul… Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot, și de larmă, și de ceva prelung și gîtuit, care părea bucium. Mehmed ignoră toate astea, pentru că era un incult care nu auzise de Eminescu.
Dar, brusc, din umbra-ntunecoasă ieși un coif lucitor, intră sinucigaș în cort și Mehmed abia mai apucă să audă cuvintele fatale:
– VALAHU’ AKBAR!!!!!
Detunătura fu scurtă și aprigă. Cortul se împrăștie fărîme, ienicerii zăceau prin toate părțile, groaza și agonia domneau peste tabără…
Să mai cuteze străinii să intre-n Țara Românească în postul Paștelui, cînd tot românu’-i terorist hrănit cu eroismul dat de fasole, varză și ștevie.
Anunț de interes general: comandă Istorii corecte politic și învață să fii suveranist în toate epocile, fără să discriminezi 🙂
6.254 de vizualizări
