Articole ce conțin cuvântul cheie: Vlad Țepeș

Vlad Țepeș își deschide un salon de masaj: „MASAJ VALAH CU FINALIZARE! REȚETĂ DE ACUPUNCTURĂ TRADIȚIONALĂ. VINDECĂ GARANTAT ORICE!“. Intră Pașa Hassan: – Chiar vindecați absolut orice? Țepeș, zîmbind prietenos de te trec frigurile: – Pînă acum nu s-a întors nimeni să se plîngă. A doua zi vrea să intre în salon însuși Buddha. Țepeș țipă furios: – Dispari de-aici cu reîncarnarea ta, ciudatule! * – Bună ziua, Scufița Roșie? Agent Ștefănescu de la Poliția Basmelor. Deci, Scufița… – Doamna […]

Și totuși, misterul persista în aer, Natura curioasă a omului își cerea drepturile și, prin urmare, și natura ființei contelui avea să fie dezvăluită. Dracula inspiră adînc și recunoscu dramatic: – De fapt, nici măcar nu sînt vampir! – E o reminiscență a perioadei comuniste cînd nu se găsea nimic, deci nici vampiri, sau doar o consecință a unei culturi a imposturii, tipică unei țări subdezvoltate intelectual? întrebă Van Helsing. De fapt, stai, nu pic eu în capcana ta! Dacă […]

Nici un voinic nu mai cuteza să-și încerce norocul cu balaurul, mai ales de cînd acesta se arătase puțin homofob și pîrlise vreo trei flăcăi într-un mod inacceptabil chiar și între adulți care consimt. Împăratul fu cuprins de mare supărare. Prin fața tronului se perindară poeți și cîntăreți, trubaduri și truveri, ba chiar și un epigramist, care fu imediat omorît cu pietre și apoi spînzurat în piața publică, așa cum merita. Pentru că dacă nu mori de rușine scriind plictiseli de moși […]

Prosperitate –Avem țepe, armaș? întrebă vodă Țepeș. –Măria Ta, avem țepe să ne băgăm și-n fund!   De capul moldovenilor –Amfilohie, cheamă călăul să taie capul logofătului ticăloșit Broșteanu, porunci Ștefan vodă. –De ce, doamne? –Mi-a vorbit nepoliticos. –Nu se poate, l-am auzit cu urechile mele. Ți-a zis Măria Ta. –Da, da’ a zis-o în sensul ironic.   Despre importanța sportului în educație –Marele meu regret e că n-am învățat la vreme baseball, se mărturisea Constantin Brâncoveanu unui îngeraș. –Și la ce ți-ar fi […]

–Aș vrea o fetiță cu părul negru ca abanosul, cu buzele roșii ca sîngele și pielea albă ca zăpada, zise împărăteasa cu ochii la neaua așternută pe afară. –Tu vrei un copil sau un strigoi? întrebă împăratul în timp ce-și punea foarte relaxat un colan de usturoi în jurul gîtului și îi turna împărătesei agheasmă peste parfumul Chanel. –Ce vrei să insinuezi, mă rog? –Că tocmai ai descris un bebeluș care seamănă izbitor de mult cu fostul tău prieten din Transilvania, nu […]

Dacă pe vremea lui răposatu’ istoria era reinventată în subsolurile PCR, iar fel și fel de cercetători de carton, din tagma lui Iosif Constantin Drăgan, ne așezau ca nație în centrul universului, iată că am prins și zilele în care reinventarea istoriei e scoasă din beci și mutată în piața publică. Era pe undeva previzibil, căci dacă timp de trei decenii n-a dat nimeni doi bani pe educație și n-a reașezat-o în drepturi, cercopitecii născuți la lumina tunelurilor energetice au […]

– Bună ziua, Allah-ajută, ați dori să vă convertiți la islam? – Și ce avantaje mi-ar aduce asta? – Păi… ați cheltui mai puțin pe carnea de porc, de sărbători. – În sensul că oferiți vouchere și reduceri? – În sensul în care carnea de porc e interzisă. – Și atunci cum, Doamne, iartă-mă, mai faceți cîrnați și tobă de Crăciun? – Stai, bre, puțin… Crăciunul e la creștini, noi sîntem musulmani, și noi… – Da, băi, știu ce zici, […]

În beciurile Inchiziției, arestații zac disperați în lanțuri. Lumina zilei, abia pîlpîind printr-o ferestruică aflată undeva sus, pare să se sfîrșească. Deodată, poarta subteranului scîrțîie în depărtare și pași grei, apăsători precum amenințarea anchetării sub tortură, zguduie dalele de piatră. – Doamne, ajută-ne pe noi! își ridică un deținut vocea pe aripi de disperare. – Stai liniștit, totul va fi bine, îl calmează un altul. – De unde știi? – Păi, nu vezi că Domnul ți-i trimite pe reprezentanții Săi? […]

–Măria Ta, vești grabnice, abia reuși să mai îngaime Mitropolitul în timp ce intra ca o furtună în iatacul domnesc. –Da’ bine, omu’ lu’ Dumnezeu, nu mai știi să bați la ușă? răbufni Țepeș, mîniat de asemenea maniere medieval. –Și la ce-ar mai folosi? Toată lumea știe că bați în lemn înainte să se petreacă nenorocirea. Or acum nu mai are nici un sens, că deja s-a întîmplat. E ca și cum ți-ai pune chiloții pe dos după ce te-ai […]

–Măria Ta, nenorocire! A intrat Ciuma Neagră în țară! grăi dezolat Mitropolitul. –Slavă Domnului! În sfîrșit, facem și noi progrese! răspunse Țepeș, frecîndu-și mulțumit mîinile. –Vlăduț, știi că-ți respect zelul homicidal și ți-l aprob, pentru că programul „Prima Țeapă“ a revigorat industria de colivă a țării. Totuși, nu crezi că exagerezi puțin? E Ciuma Neagră, omule, nu o simplă răceală! –Așa e, boier Mitropolit! Și ți-am zis, e foarte bine, înseamnă că facem progrese! –Băi, tu te-ai făcut vegan și […]

Noul an și-a întins aripile de pace și speranță peste lume. În holul mare al palatului voievodal domnește liniștea dinaintea furtunii de tunete și trăsnete care promit să iasă din ochii și, mai ales, pe gura Mitropolitului care, total netradițional, a ales să fie iute la mînie în loc de tare ca fierul. –Vlăduț, Radu, unde credeți că plecați din nou? –Evident, cu sorcova! răspunse Vlad ceva cam apăsat. –Nu ți-am cerut să-ți faci psihanaliza, te-am întrebat unde mergi! tună […]

Vlad Țepeș și Radu cel Frumos fură surprinși de Mitropolit în timp ce trăgeau zăvorul și se pregăteau să iasă ca niște demoni în noaptea neagră. –Și unde credeți voi că plecați? –La colindat, unde altundeva? –Vlăduț, o spui de parcă ar fi cel mai natural lucru din lume! –Sîntem în seara de Ajun, boier Mitropolit, tehnic chiar e cel mai natural lucru din lume. –Mă rog… –Roagă-te, boier Mitropolit, am zis eu să nu te rogi? Așa pățești dacă […]

Pași grei bătură lespezile de piatră ale palatului din Tîrgoviște. La auzul lor, vodă Țepeș se răsuci cu un zîmbet șăgalnic către cel care stătea de-a dreapta sa și spuse: –Cred că ne gîndim la același lucru, nu-i așa, boier Mitropolit? –Da, Măria Ta.  Ar fi vremea să pui parchet și niște covoare, dă-o naibii de sărăkie. Mai ales de cînd le-ai dat străjilor ciubote oțelite, sună de scoală morții din mormînt. Nu vreau să mă plîng, dar numai săptămîna […]

–Poate ar fi bine ca Măria Ta să aleagă o destinație de vacanță? îndrăzni Mitropolitul, privind cu subînțeles înspre masa pe care, înfipte într-o mică frigare, tronau mai multe pliante cu ofertele verii. N-ar strica Măriei Tale să plece pe undeva… –Unde? –La mare, la Constanța? –LA TURCI, TICĂLOSULE??? –Atunci poate în Bulgaria? –Tot la turci? –Atunci poate în Grecia, la tur… îngăimă Mitropolitul, alb ca foaia de hîrtie, dar cum vodă deja privea cu subînțeles mica țeapă în care […]

Nu se știe cum, dar imposibilul de produsese: ni se întorseseră valorile în țară! Vodă Țepeș stătea drept, ba chiar puțin țeapăn, în fața Palatului Cotroceni. – Boier Mitropolit, a sosit ceasul judecății, grăi el amenințător către acela care îi era, iată, din nou alături. Poate din credință nestrămutată. Sau poate pentru că autorului îi era lene să creioneze un alt personaj. Nu vom ști niciodată. – Să fie aduși prinșii de rînd, Măria Ta? – Boier Mitropolit, te-aș ruga […]

– Boier Mitropolit, mă gîndesc că poate ar trebui să-mi pun în aplicare una din rezoluțiile de Anul Nou, grăi gînditor vodă Țepeș. – Și ce rezoluție ar fi aceea? 800 x 600? 1240 x 780? – Sfinția Ta, dar te pricepi și la IT? întrebă vodă cu adîncă mirare. – Cînd ai icoane și în biserică, și pe monitor, lucrul acesta devine ineluctabil, Măria Ta, explică domol Mitropolitul. – În biserica și mai unde? Moni-ce? Sună a cuvînt ticăloșit. […]

În cortul său, proaspăt îmbăiat, spălat pe dinți și cu poezia învățată și în turcă, și-n română, sultanul Mehmet îl așteaptă pe Moș Crăciun. Știe că Moșul vine doar după ce sultanii cuminți adorm, dar uite, emoțiile nu-i dau pace. Un fîșîit ușor îl scoate din reverie: înăuntru a intrat cineva cu turban și giubea roșii, tivite cu blană albă. – Sînt eu, Moș Crăciun. – Și de ce n-ai plete dalbe? întrebă suspicios sultanul, cu ochii la pleata brunetă a […]

E dimineața din ajunul Crăciunului și domnitorul s-a trezit binedispus. Și-a băut repede ceiuțul roșu aprins de zmeură, a mîncat puțin singerete și acum împodobește pomul său de Crăciun în timp ce cîntă vesel: „Și-am plecat să colindăm, / Boieri să-nălțăm / Într-o țeapă adecvată, / Boieri să-nălțăm / Și-n sos iute îmbibată, / Boieri să-nălțăm!“. – Măria ta, interveni Mitropolitul, nu crezi că această colindă, deși frumoasă, grăi el cu ochii la pomul domnesc, e puțin cam nepotrivită? Să […]

Delicat și cu toată buna-cuviință de care era în stare, Meșterul Manole al XIV-lea își șterse din nou sudoarea de pe frunte cu mîneca, rugîndu-se să nu-l trădeze antiperspirantul vegetal tocmai acum, cînd ridica mîna în față domnitorului. „N-ai de ce să fii temător! Te asigur că vei urca foarte repede și foarte sus în carieră dacă accepți!“, încercase vodă Țepeș să-l încurajeze, dar, la auzul vorbelor sale, bietul Manole simțise doar un nod în gît. Și încă unul cu un […]

În cortul aurit al sultanului, solul turc își termină de depănat pățania de la curtea lui Țepeș. – Și atunci, încheie el smiorcăindu-se, mi-a bătut turbanul în cuie. – De ce??? – Pentru că nu l-a dus capul să-l lege cu sîrmă și bandă izolatoare, de unde să știu eu? – Ma chère, așa se comportă de obicei? se întoarse sultanul mirat către amicul său Radu cel Frumos. – Acum s-a mai cizelat, oftă Radu. Înainte era și mai rău. […]