Articole ce conțin cuvântul cheie: Vlad Țepeș

– Bună ziua, Allah-ajută, ați dori să vă convertiți la islam? – Și ce avantaje mi-ar aduce asta? – Păi… ați cheltui mai puțin pe carnea de porc, de sărbători. – În sensul că oferiți vouchere și reduceri? – În sensul în care carnea de porc e interzisă. – Și atunci cum, Doamne, iartă-mă, mai faceți cîrnați și tobă de Crăciun? – Stai, bre, puțin… Crăciunul e la creștini, noi sîntem musulmani, și noi… – Da, băi, știu ce zici, […]

În beciurile Inchiziției, arestații zac disperați în lanțuri. Lumina zilei, abia pîlpîind printr-o ferestruică aflată undeva sus, pare să se sfîrșească. Deodată, poarta subteranului scîrțîie în depărtare și pași grei, apăsători precum amenințarea anchetării sub tortură, zguduie dalele de piatră. – Doamne, ajută-ne pe noi! își ridică un deținut vocea pe aripi de disperare. – Stai liniștit, totul va fi bine, îl calmează un altul. – De unde știi? – Păi, nu vezi că Domnul ți-i trimite pe reprezentanții Săi? […]

–Măria Ta, vești grabnice, abia reuși să mai îngaime Mitropolitul în timp ce intra ca o furtună în iatacul domnesc. –Da’ bine, omu’ lu’ Dumnezeu, nu mai știi să bați la ușă? răbufni Țepeș, mîniat de asemenea maniere medieval. –Și la ce-ar mai folosi? Toată lumea știe că bați în lemn înainte să se petreacă nenorocirea. Or acum nu mai are nici un sens, că deja s-a întîmplat. E ca și cum ți-ai pune chiloții pe dos după ce te-ai […]

–Măria Ta, nenorocire! A intrat Ciuma Neagră în țară! grăi dezolat Mitropolitul. –Slavă Domnului! În sfîrșit, facem și noi progrese! răspunse Țepeș, frecîndu-și mulțumit mîinile. –Vlăduț, știi că-ți respect zelul homicidal și ți-l aprob, pentru că programul „Prima Țeapă“ a revigorat industria de colivă a țării. Totuși, nu crezi că exagerezi puțin? E Ciuma Neagră, omule, nu o simplă răceală! –Așa e, boier Mitropolit! Și ți-am zis, e foarte bine, înseamnă că facem progrese! –Băi, tu te-ai făcut vegan și […]

Noul an și-a întins aripile de pace și speranță peste lume. În holul mare al palatului voievodal domnește liniștea dinaintea furtunii de tunete și trăsnete care promit să iasă din ochii și, mai ales, pe gura Mitropolitului care, total netradițional, a ales să fie iute la mînie în loc de tare ca fierul. –Vlăduț, Radu, unde credeți că plecați din nou? –Evident, cu sorcova! răspunse Vlad ceva cam apăsat. –Nu ți-am cerut să-ți faci psihanaliza, te-am întrebat unde mergi! tună […]

Vlad Țepeș și Radu cel Frumos fură surprinși de Mitropolit în timp ce trăgeau zăvorul și se pregăteau să iasă ca niște demoni în noaptea neagră. –Și unde credeți voi că plecați? –La colindat, unde altundeva? –Vlăduț, o spui de parcă ar fi cel mai natural lucru din lume! –Sîntem în seara de Ajun, boier Mitropolit, tehnic chiar e cel mai natural lucru din lume. –Mă rog… –Roagă-te, boier Mitropolit, am zis eu să nu te rogi? Așa pățești dacă […]

Pași grei bătură lespezile de piatră ale palatului din Tîrgoviște. La auzul lor, vodă Țepeș se răsuci cu un zîmbet șăgalnic către cel care stătea de-a dreapta sa și spuse: –Cred că ne gîndim la același lucru, nu-i așa, boier Mitropolit? –Da, Măria Ta.  Ar fi vremea să pui parchet și niște covoare, dă-o naibii de sărăkie. Mai ales de cînd le-ai dat străjilor ciubote oțelite, sună de scoală morții din mormînt. Nu vreau să mă plîng, dar numai săptămîna […]

–Poate ar fi bine ca Măria Ta să aleagă o destinație de vacanță? îndrăzni Mitropolitul, privind cu subînțeles înspre masa pe care, înfipte într-o mică frigare, tronau mai multe pliante cu ofertele verii. N-ar strica Măriei Tale să plece pe undeva… –Unde? –La mare, la Constanța? –LA TURCI, TICĂLOSULE??? –Atunci poate în Bulgaria? –Tot la turci? –Atunci poate în Grecia, la tur… îngăimă Mitropolitul, alb ca foaia de hîrtie, dar cum vodă deja privea cu subînțeles mica țeapă în care […]

Nu se știe cum, dar imposibilul de produsese: ni se întorseseră valorile în țară! Vodă Țepeș stătea drept, ba chiar puțin țeapăn, în fața Palatului Cotroceni. – Boier Mitropolit, a sosit ceasul judecății, grăi el amenințător către acela care îi era, iată, din nou alături. Poate din credință nestrămutată. Sau poate pentru că autorului îi era lene să creioneze un alt personaj. Nu vom ști niciodată. – Să fie aduși prinșii de rînd, Măria Ta? – Boier Mitropolit, te-aș ruga […]

– Boier Mitropolit, mă gîndesc că poate ar trebui să-mi pun în aplicare una din rezoluțiile de Anul Nou, grăi gînditor vodă Țepeș. – Și ce rezoluție ar fi aceea? 800 x 600? 1240 x 780? – Sfinția Ta, dar te pricepi și la IT? întrebă vodă cu adîncă mirare. – Cînd ai icoane și în biserică, și pe monitor, lucrul acesta devine ineluctabil, Măria Ta, explică domol Mitropolitul. – În biserica și mai unde? Moni-ce? Sună a cuvînt ticăloșit. […]

În cortul său, proaspăt îmbăiat, spălat pe dinți și cu poezia învățată și în turcă, și-n română, sultanul Mehmet îl așteaptă pe Moș Crăciun. Știe că Moșul vine doar după ce sultanii cuminți adorm, dar uite, emoțiile nu-i dau pace. Un fîșîit ușor îl scoate din reverie: înăuntru a intrat cineva cu turban și giubea roșii, tivite cu blană albă. – Sînt eu, Moș Crăciun. – Și de ce n-ai plete dalbe? întrebă suspicios sultanul, cu ochii la pleata brunetă a […]

E dimineața din ajunul Crăciunului și domnitorul s-a trezit binedispus. Și-a băut repede ceiuțul roșu aprins de zmeură, a mîncat puțin singerete și acum împodobește pomul său de Crăciun în timp ce cîntă vesel: „Și-am plecat să colindăm, / Boieri să-nălțăm / Într-o țeapă adecvată, / Boieri să-nălțăm / Și-n sos iute îmbibată, / Boieri să-nălțăm!“. – Măria ta, interveni Mitropolitul, nu crezi că această colindă, deși frumoasă, grăi el cu ochii la pomul domnesc, e puțin cam nepotrivită? Să […]

Delicat și cu toată buna-cuviință de care era în stare, Meșterul Manole al XIV-lea își șterse din nou sudoarea de pe frunte cu mîneca, rugîndu-se să nu-l trădeze antiperspirantul vegetal tocmai acum, cînd ridica mîna în față domnitorului. „N-ai de ce să fii temător! Te asigur că vei urca foarte repede și foarte sus în carieră dacă accepți!“, încercase vodă Țepeș să-l încurajeze, dar, la auzul vorbelor sale, bietul Manole simțise doar un nod în gît. Și încă unul cu un […]

În cortul aurit al sultanului, solul turc își termină de depănat pățania de la curtea lui Țepeș. – Și atunci, încheie el smiorcăindu-se, mi-a bătut turbanul în cuie. – De ce??? – Pentru că nu l-a dus capul să-l lege cu sîrmă și bandă izolatoare, de unde să știu eu? – Ma chère, așa se comportă de obicei? se întoarse sultanul mirat către amicul său Radu cel Frumos. – Acum s-a mai cizelat, oftă Radu. Înainte era și mai rău. […]

Trimisul regelui Ungariei așteaptă răbdător să-și spună mesajul. Deocamdată însă, vodă Țepeș n-are urechi de auzit. Voievodul e ocupat să povestească în detaliu cum a pedepsit cetatea Brașovului. – Și, în final, i-am dat foc, de și acum e neagră tăciune! Ai fost în Brașov, ai văzut-o? întrebă brusc domnitorul. – Nu, Măria Ta, n-am ajuns în Brașov. – Să se noteze, porunci vodă. În Brașov, Transilvania, noi am fost primii. Așa, bun. Revenind la tine. Spune, solule, ce dorești? […]

Solul turc așteaptă în anticamera decorată bogat cu motive culinare, denotînd însă o grijă deosebită pentru conceptul de frigăruie. Brusc, ușile se dau la o parte și intră vodă Țepeș. – Știu ce o să spui, i se adresă direct turcului rămas mirat de intrarea intempestivă. – Ce anume, Vlad? – „Am dat de Dracu’!“ – Aaaa… nu. – Sau „Am scăpat de Dracu’ și-am dat de fii-su!“ – Nu, nici asta, continuă otomanul nedumerit. De ce aș vorbi atît […]

Pajii stau cu urechile ciulite în jurul ușilor solide de stejar. Măria Sa nu dorește să fie deranjat. Însuși Mitropolitul Țării Românești a intrat la voievod să se sfătuiască asupra picturii care va împodobi noua Mitropolie care se ridică la Tîrgoviște. Dar iată că iar a băgat necuratul coada dezbinării între frații creștini. Glasul voievodului e din ce în ce mai apăsat, în timp ce vorba Mitropolitului pare gîtuită de iritare. Deocamdată doar de iritare, pentru vodă Vlad e genul […]

Vlad Țepeș merita o casă memorială în centrul Bucureștiului, și pentru scurt timp a și avut-o. Nu departe de Curtea sa Domnească, în Muzeul Țepeș/Dracula deschis cu cîteva luni înainte de a fi închis de pandemie. Într-o casă foarte veche (1796) de pe Hristo Botev, unde, la parter, a fost reconstituit în detaliu adevărul istoric, viața voievodului Vlad Drăculea (Vladislav Draculia, după autograful de pe actele oficiale ale celei de-a treia domnii), poreclit ulterior Țepeș, din cauza metodei sale favorite […]

Geneza Nu știm exact cum și cînd a apărut Iordache. Știm însă că a fost un moment regretabil pentru toată lumea. Conform legendei, dăltuită în piatra primului templu din Babilon, „Iordache a văzut lumina zilei noaptea. Noaptea ca“ – și aici fragmentul se termină brusc. Preistoria Nici pînă azi nu se știe dacă mamuții au dispărut din cauza vînătorii sau pentru că i-a furat PSD și a dat Iordache o ordonanță de grațiere. Antichitatea Alexandru Macedon ajunge cu armata sa […]

Ștefan cel Mare – Pentru o Moldovă demnă, care să nu fie o simplă colonie a Imperiului Otoman. – Promit o Justiție independentă. O să-i las în pace pe judecători și la ospețe o să tai fără să apelez la ei. – Mulți tineri nu au unde să stea, așa că mi-am propus să construiesc cît mai multe mănăstiri pentru ei. – La Vaslui o să fac un pod și mai înalt, unde o să-i batem pe turci și mai […]