–Aș vrea o fetiță cu părul negru ca abanosul, cu buzele roșii ca sîngele și pielea albă ca zăpada, zise împărăteasa cu ochii la neaua așternută pe afară.
–Tu vrei un copil sau un strigoi? întrebă împăratul în timp ce-și punea foarte relaxat un colan de usturoi în jurul gîtului și îi turna împărătesei agheasmă peste parfumul Chanel.
–Ce vrei să insinuezi, mă rog?
–Că tocmai ai descris un bebeluș care seamănă izbitor de mult cu fostul tău prieten din Transilvania, nu că asta ar fi ceva greșit, deși toată lumea știe că oamenii din țara asta au tendința să fie roz-deschis, somon sau corai. În orice caz, e bine că sîntem o poveste de origine germană, pentru că așa nimeni nu se va uita ciudat cînd fiica noastră va pluti deasupra patului și va recita Faust în original în timp ce-și rotește capul 360 de grade.
–Bine! Să zici tu mersi dacă n-o ieși albă ca abanosul!
*
Ursitoarele s-au adunat lîngă leagănul de purpură și aur. Șușotesc între ele. Par încurcate.
–Măria Ta… îndrăznește una dintre ele. E o problemă de culoare…
–Nu se poate! Te afli într-o împărăție progresistă în care culoarea a încetat să mai fie o problemă.
–Vreau să zic, culoarea mucoasei e o problemă…
–Am înțeles, deși nu este foarte frumos să te referi astfel la fiica noastră. Faptul că e prea mică să-și știe pronumele preferate nu-ți dă dreptul să fii mojică.
–Măi, omule, nu înțelegi, fetița e prea albă!
–Sînt de acord, să fii prea alb e o problemă în ziua de azi, dar cum întreaga omenire se trage din Africa, putem spune că, deși atît de albă, e totuși african-europeană. În plus, cînd va fi mai mare o s-o lăsăm să se joace cu Cenușăreasa și problema se va rezolva organic.
–Împărate, e prea palidă. Mucoasa gurii e prea deschisă la culoare. Fetița e anemică. Renunță la porcăria aia de lapte praf de soia!
*
–Voi sînteți cei șapte pitici? întrebă prințul în timp ce făcea scurtă la ceafă privind la șleahta de găligani care înconjurau racla Albei-ca-Zăpada.
–Da, e vreo problemă?
–Nu dacă v-aș cere să-mi dați o farfurie din dulapul aflat în vîrful turnului, dar altfel…
–Dar altfel ce?
–Dar altfel păreți picați cu toții din campionatul american de baschet.
–Băi, tu să nu ne discriminezi pe bază de înălțime, da? Nu ți-ar fi rușine să asuprești minoritățile, nenorocit de înălțime normală ce ești!
–Stați puțin, băi, cum să fiți minoritate cînd sînteți șapte și eu singur în poiană?
–Am votat în mod democratic și asta a fost decizia majorității.
–Majoritatea a decis că e o minoritate?
–În mod democratic!
*
–Prințul meu, m-ai readus la viață! gînguri Albă-ca-Zăpada.
–Și totuși, cum de-ai ajuns în această situație? întrebă mirat prințul.
–Am luat un măr otrăvit de la o vrăjitoare, ridică ea din umeri. Nu e ca și cum aș fi avut de ales.
–Așa e, „Nu vorbi cu străinii și nu mînca ce-ți dau străinii“ e pentru minorități sexuale, iar noi vrem să formăm familia tradițională. Erai într-o situație fără ieșire.
–Și ce-ai fi vrut, să fiu acuzată de misoginie?
–Nu, urmașa Evei, puteai refuza din motive religioase.
–Ba nu puteam, că mărul nu era de porc. Era de post.
Istorii corecte politic, primul volum care se identifică drept I poate fi comandat aici 🙂
1 comentariu