Probabil că în închipuirea celor mai aprigi dintre dacii suveranismului, Ursula de la UE ademenește copii cu o căsuță de turtă dulce plină cu nanocipuri, în timp ce Rutte de la NATO își trage cizmele de komisar și amenință să trimită toți credincioșii în gulag dacă nu-și fac semnul curcubeului și nu devin imediat homosexuali. Și, ori de cîte ori se gîndesc la asemenea grozăvii, deși numai gîndit nu e ăla, se liniștesc făcîndu-și o cruce pravoslavnică și avînd încredere în înțelepciunea rusă.
Și au dreptate, pentru că înțelepciunea rusă a dat întotdeauna rezultate. Mai ales în România, unde trebuie să fii de rea-credință ca să nu le recunoști în toată splendoarea lor. Înțelepciunea rusă ne-a adus înapoiere, sărăcie, ignoranță, brutalitate și mult securism din cel mai revoltător fel. Scursuri ale nemerniciei precum Vișinescu sau Ficior au venit din înțelepciunea aia pe care o recomandă mucenicul vladimiruit. Apetența de a trăda patria în ghearele de stalinism ale celui mai criminal regim de la nazism încoace (și cu care rivalizează serios, dacă nu prin nebunia ideologică, măcar prin numărul final de victime) a venit pe tancurile rusești, să le cînte tov. Ana Pauker Internaționala trimiterii în Siberia, în timp ce tov. Bodnarenko, pardon, Pintilie, bate ritmul la interogatoriu.
Desigur, asta e doar o interepretare răuvoitoare, plătită de Soros prin USAID. Au fost doar niște greșeli prin anii ’50, pentru că așa se întîmplă cînd te miști repede și spargi lucruri. Dar după aia a venit Marele Cîrmaci și România a intrat în Epoca de Aur a comunismului cu parfum naționalist. Aș fi zis național-comunismului, dar România era oficial republică socialistă. Și atunci era național-socialis… nu, nu era național-socialistă, național-socialiștii erau ăia răi, ușor de recunoscut prin faptul că aveau autostrăzi și Fanta. Național-comunismul nu avea așa ceva, el avea Brifcor, care era mult mai sănătos, și drumuri proaste pe care se circula cu mașina națională Renault 12, pardon, Dacia 1300. E o performanță să transformi poza de dicționar pentru „cel mai nenorocit regim politic“ într-o chestie aspirațională prin comparație cu comunismul tău.
Și așa ajungem la daci și la Vlad Țepeș. Nu contează diferența de aproape un mileniu și jumătate, și ultimul prost știe că Evul Mediu n-a existat pentru că este o halucinație colectivă cauzată de Pămîntul care nu e rotund. Dacă prezentul e sărăcie disperată, faci apel la trecutul recent care făcea apel la o perioadă legandară cînd românii erau mîndri să fie daci, iar statul lor era cel mai puternic, deși era o uniune neolitică de triburi răzlețe sub comanda legendarului Burebista, uniune care s-a făcut praf și pulbere imediat ce aceiași daci și-au ucis conducătorul, pentru că adevărații patrioți nu vor accepta niciodată să se amestece străinii în treburile interne ale țării.
Miluește, Doamne, pe poporul tău! Amin!
J.S.
2.596 de vizualizări
Există o consecventa în nebunie. Și Cioran în elogiul de la mormântul lui CZC făcea un arc peste timp de la daci pana la acela, considerând ca între ei și polonez nu a existat nimic (o Sahara, parcă, nu mai caut, textul e dureros de halucinant, face trimiteri inclusiv la Shakespeare).
Nu mai caut acum textul, sursa, linkul, dar parca nu-mi aduc aminte ca Cioran sa fi fost vreodata la mormantul lui Corneliu Zelea Codreanu, care mormant nici n-a prea existat.
Cioran a scris binecunoscutul sau eseu prin 1942, pe cand era in Paris, ca etern bursier la Sorbona. Deci la trei ani dupa.
Am căutat. Doi ani după, decembrie 1940, ziar din Sibiu. Dar sunt detalii irelevante, cu tot respectul. Îmi mențin opinia.
Corect, este Glasul Stramosesc, Sibiu 1940, de Craciun, n-am gasit pdf-ul ziarului respectiv.
Am daunlaudat un nr. din Nov.’40, interesant, un articol semnat A. Cioran, pe care-l ghicesc Aurel, fratele lui Emil Cioran.
Glasul Stramosesc, ziar scos de dr.Ion Banea si prof. N. Petrascu, de retinut intr-un folder de ‘necitite’, ca nu am timp. Oricum adun tot felul de „matereale” in domeniu.
Degradarea antiromaneasca a acestei nefericite reviste atinge culmile…nu, nu ale disperarii, ci ale nebuniei. Va aflati intr-un proces de autodistrugere perfect echivalent cu sinuciderea. Nu dati doi bani pe parerile vechilor cititori…Ar trebui sa va opriti, exista o limita in toate. Dar nu o veti face. Indiferent care va fi destinul vostru stiu deja ca va fi cel meritat…
O sa salvez undeva aceste articole despre „suveranism”.O sa le savurez, zambind, dupa vreo 5 ani, ca pe „Scanteia”.