Caţavencii

Jurnalul lui Nicolae Ceaușescu, meșterul cîrmaci al școlii

Drag jurnal și pretin, mă bucur să aflu că săptămîna viitoare începe școala. Nu putem, jurnalule, să lăsăm copiii patriei să rămînă niște ignoranți de capul lor. E nevoie de un efort organizat ca să-i transformi în 70% analfabeți funcționali. Taci, jurnalule, nu începe și tu cu „e analfabeți funcțional, fără i!“. Știu eu ce spun! Pe vremea mea se făcea carte.

Apropo, jurnalule, mă bucur și mai mult că acum începe pe 9 septembrie, nu pe 15. Nu e mare tragedie. Dacă urmașii mei, unii aproape la fel de inculți ca și mine, le-au furat șansa unui trai decent și speranța unui viitor mai bun, nu e mare lucru să le fure și o săptămînă de vacanță. Te las acum, jurnalule, trebuie să mă duc înapoi în cazanul cu smoală. Sînt în iadul comunist și, dacă nu mă duc la timp, nu mai prind decît smoală rece. Sau rugină de pe țeavă.

Drag jurnal și pretin, am aflat că noul statut al elevului dă dreptul profesorilor să refuze accesul la ore copiiilor care nu au „ținută vestimentară decentă și adecvată“. Jurnalule, e foarte bine că statul român a găsit și forme directe de a restricționa accesul la educație. Sincer, mi-era teamă că schemele alea cu sărăcia, programa idioată și profesorii prost pregătiți nu mai sînt de-ajuns. Știu eu ce spun. Pe vremea mea se făcea carte. Acum te las, jurnalule, trebuie să plec la ora de studii folclorice cu șapte draci uriași. Cică eu o să fiu capra.

Drag jurnal și pretin, dacă aș fi pe Facebook, aș posta pe paginile de pensionari nostalgici niște texte inspiraționale despre cum pe vremea mea se făcea carte. Aparent, sînt foarte populare printre oamenii care, culmea, știu că eu eram un cizmar cu patru clase. Pe de altă parte, dacă-mi dai voie să peripatetizez – nu te uita ciudat, au fost niște intelectuali de-ai lui Băsescu pe-aici într-un city-break, așa cum merită lingăii ăia –, eu, cu alea patru clase, am crezut sincer că virgulă comunismul nu e o ideologie cretină, stupidă, retardată și care face doar pagubă. Nu, eu simțeam că trebuie să funcționeze. Deci, practic, eram la același nivel cu un activist feminist vegan educat în studii de gen la un colegiu american de top. Și nici n-a trebuit să fac datorii de sute de mii de dolari pentru asta. De fapt, eu mi-am plătit toate datoriile. Mai puțin alea morale pentru poporul român. Te las, jurnalule, mă duc la ora de împlinit dorințe. Azi se împlinesc dorințele românilor fără lumină și căldură din anii ’80. Vai de curu’ meu!

Exit mobile version