O stafie bântuie prin România: Piedone, pornit să dea amenzi și să închidă prăvălii. Ca să fim în trend, am ajuns și noi într-un local, pentru a afla ce preparate culinare gustoase sunt oferite clienților înfometați și, mai mult ca sigur, pofticioși. Stăm de vorbă cu patronul:
– Bună ziua! Ce faceți acum, mai exact?
– Acum, mai exact, supraveghez fetele de la bucătărie, care actualizează marfa, îi fac update, cum se mai spune…
– Văd că tocmai râcâie mucegaiul de pe cârnați; aruncați părțile stricate și ce rămâne folosiți ca produse proaspete?
– Nu aruncăm nimic! Cu mucegaiul facem bucătărie asiatică. Din bube, mucigaiuri și noroi facem preparate noi, cum zicea și poetul.
– Aveți un bucătar chinez?
– Un chinez avem, Liu, care vindea teniși în complex. Îl poreclim Chef Liu.
– Deci, până la urmă, Liu e bucătar, chiar chef, nu?
– Îi spunem Chef Liu fiindcă, de când e în România, s-a apucat de băut. Are multă imaginație, valorifică tot ce găsește, tot ce prinde.
– Sper că formularea „tot ce găsește, tot ce prinde” e o redundanță.
– De găsit e ușor: cum ar veni, bureții de pe pereți, doar întinde mâna și-i bagă în oală. Mai greu cu prinsul, cu capturarea, că unii sunt tare vioi!
– Mă tem să mă gândesc la ce vă referiți…
– El se pricepe la bucătăria asiatică, eu nu mă bag. Spune că, pe la ei, tot ce are patru picioare se mănâncă, mai puțin mobila. E vigilent, pândește cu pătura și, cum apare, „Haț!”.
– Mi-e rău! Să trecem la altceva: cum sunt depozitate alimentele?
– Unul peste altul, să avem loc să dormim la răcoare, în magazie. Nu se strică, se transformă, ca în cântecul cu Jana, care nu e moartă. Unele își mai schimbă starea de agregare, dar și apa devine solid, apoi gaz, apoi iar lichid.
– Dar legumele nu-s apă: văd roșiile alea, chifligite, ca o pastă cu mucegai și musculițe…
– Mucegaiul e sănătos, antibiotic, iar musculițele garantează că mâncarea e bună. Problemele apar când nici muștele nu se ating de mâncare: au fost niște cârnați de la care au murit toate, plus gândacii și rozătoarele.
– Aveți în meniu ciorbă cu perișoare, chifteluțe, sărmăluțe, mici și altele, dar în bucătărie este doar o oală cu amestec…
– Amestecul ăsta, când se prăjește, este chiftea, când se fierbe e perișoară, dacă se învelește în varză, e sarma. Merge și la ardei umpluți. Pus pe grătar se face mici…
– Fantastic! Atât de multe preparate dintr-un simplu amestec!
– Să continui, că m-ați întrerupt. Deci, pe grătar, devine mici, cu cartofi și vinete este musaca, dacă are smântână e ciulama, cu apă și zahăr e baclava, iar cu frișcă devine prăjitura casei!
– O ultimă întrebare: e adevărat că se pune hârtie igienică în parizer și în crenvurști?
– Asta-i doar o legendă urbană: n-ați văzut cât de scumpă e hârtia igienică?