Dacă pe vremea lui răposatu’ istoria era reinventată în subsolurile PCR, iar fel și fel de cercetători de carton, din tagma lui Iosif Constantin Drăgan, ne așezau ca nație în centrul universului, iată că am prins și zilele în care reinventarea istoriei e scoasă din beci și mutată în piața publică. Era pe undeva previzibil, căci dacă timp de trei decenii n-a dat nimeni doi bani pe educație și n-a reașezat-o în drepturi, cercopitecii născuți la lumina tunelurilor energetice au crescut și s-au făcut aurari.
Cu carnetul de partid în dinți, cu imaginea lui Mihai Viteazul sau Vlad Țepeș pe piept, troglodiții din AUR dansează pe străzile orașelor și satelor, cîntînd același refren patriotard pe care-l cîntau comuniștii lui Ceașcă și-n a căror logică românii erau buricul pămîntului.
Probabil că niște psihologi, sau poate psihiatri, ar putea să explice mai în detaliu acest sindrom de care suferă votantul și susținătorul AUR. Mai departe, însă, de văditele probleme de ordin psihic, e clar că asistăm la o butaforie publică, la un caraghioslîc prin care cei cîțiva din fruntea AUR, mai puțin proști, dar de-o nemernicie sublimă, vînd proștilor povestea unui popor cu vocație mesianică, dar futut non-stop de oameni și nații rele. Sîntem cei mai buni, dar UE ne vrea răul! E aceeași temă care a ținut în viață comunismul și orice regim totalitar, pericolul extern. Că asta-i AUR, la bază, un curent totalitar condus de niște derapați care n-au făcut suficientă școală cît să știe, dar totuși suficientă cît să știe ce prinde la proști.