1459 – Are loc prima atestare documentară a Bucureștiului, într-o jalbă primită de Vlad Țepeș de la niște târgoveți de pe malul Dâmboviței care se plângeau că n-au apă caldă.
1550 – Mircea Ciobanu construiește Curtea Veche, un ansamblu rezidențial plasat foarte convenabil, în centrul orașului, și destinat tinerelor familii de voievozi. Se pare că apartamentele erau foarte spațioase, având fiecare un living încăpător și luminos, o bucătărie închisă, două băi și două domnitoare.
1595 – Turcii ocupă Bucureștiul. Sinan Pașa se ocupă de fortificarea orașului și blochează toate căile de acces cu ambuteiaje de care era imposibil să treci.
1630 – Curtea Veche rămâne fără apă caldă, în urma restanțelor repetate la întreținere. Voievodul Matei Basarab refuză s-o plătească în repetate rânduri, crezând că e un fel de tribut.
1695 – Constantin Brâncoveanu începe să construiască Podul Mogoșoaiei, prima lui contribuție la aglomerația din trafic care va bântui Bucureștiul multe secole de atunci. Pe vremea aceea, strada era pavată cu lemn, ca să cadă pe moale participanții la trafic care se luau la bătaie din cauza neacordării de prioritate.
1812 – Ciuma lui Caragea începe să facă prăpăd prin București. Caragea se jură că nu e ciuma lui și că e prima oară când vede boala aia.
1866 – Principele Carol de Hohenzollern ajunge la București, care pe vremea aia arăta jalnic. I se spune că nu e asta capitala permanentă a țării, ci doar un târg care o să găzduiască provizoriu instituțiile cele mai importante ale statului român până când e gata adevărata capitală care se va construi tot aici. Zicând acestea, slujitorul de la curte se repezi spre bucătărie ca să încălzească niște apă, deoarece principelui i se promisese că va avea apă caldă.