Caţavencii

Momente esențiale din istoria posesiei de droguri

45 î.e.n. – Burebista ordonă ca toate viile din Dacia să fie arse, pentru că, după ce fumează puțină iarbă, lăstarii ăia de viță parcă prind viață și devin foarte fioroși.

430 e.n. – Popoarele migratoare încep să facă prăpăd la nord de Dunăre. După vizigoți și ostrogoți, cei mai distructivi sunt drogoții, care pur și simplu nu se puteau abține de la acte de vandalism, parcă erau dependenți de atacuri nimicitoare, nu alta.

1478 – E anul în care Ștefan cel Mare rostește aceste celebre vorbe: „Iarba asta nu e a mea și nici a voastră. E a urmașilor urmașilor voștri, care probabil că și ei au găsit-o pe jos, domnu’ polițist, vă jur, eu nici măcar nu știu cum se fumează”.

1595 – Mihai Viteazul introduce cocaina pe lista drogurilor de mare risc, deoarece costă foarte mult și riști să nu ți se vândă.

1878 – Titu Maiorescu ține să le atragă atenția tinerilor consumatori din România că nu se spune „ayahuască”. Forma corectă literară este „aceeahuască”, că doar nu suntem de la țară.

1917 – Ecaterin Teodoroiu devină principalul dealer din cadrul Armatei Române. Ea aproviziona cu droguri de mare risc atât de mulți militari încât era supranumită Heroina de la Jiu.

1989 – Nicolae Ceaușescu fuge cu elicopterul. Revoluționarii care pătrund în casa lui găsesc frigidere întregi pline cu alimente, de care dictatorul era, se pare, dependent. El nu putea să stea o zi fără să mănânce, iar dacă treceau câteva ore fără să fi pus nimic în gură, semnele sevrajului erau evidente. O stare de neliniște îl cuprindea, începeau să-i chiorăie mațele și dădea buzna nervos în bucătărie, ca să ceară rapid un senviș cu salam de Sibiu.

Exit mobile version