1972 – Florin Cîțu vede pentru prima oară lumina zilei, într-o maternitate libertariană din Râmnicu Vâlcea. El ieșea în evidență printre ceilalți nou-născuți pentru că purta niște scutece de piele cu capse și, atunci când plângea, nu se-nțelegea prea clar ce vrea să zică.
1979 – Începe să frecventeze cursurile unei școli generale. El nu e de acord ca învățătoarea să nu-mpartă notele după cum crede ea că merită fiecare elev și propune ca elevii să-și negocieze individual notele. Potrivit lui Cîțu, o notă este corectă dacă e acceptată de ambele părți și consfințită printr-un contract.
1983 – Scrie o compunere despre cum a investit bani pe piața financiară în timpul vacanței de vară.
1987 – Cîțu e singurul elev care se declară de acord cu uniformele școlare, pentru că și idolii lui, cântăreții de heavy metal, se-mbracă la fel.
1989 – În zilele tulburi ale Revoluției, Cîțu îi sugerează lui Ceaușescu să limiteze libertatea de mișcare după ora 8 seara, ca să nu mai aibă probleme cu revoluționarii, și să închidă magazinele la ora 6, dacă tot nu găsești nimic în ele.
1991 – Lui Cîțu îi pică la examenul de Bac exact subiectul pe care-l știa cel mai bine: asistența socială din Povestea unui om leneș, de Ion Creangă.
1996 – Își încheie studiile în științe economice la Grinnel College, în Iowa, SUA. Acolo, el învață cum să facă economie de cuvinte rostite clar atunci când trebuie să mormăie ore întregi.
2001 – Se angajează ca economist la Banca Națională a Noii Zeelande, după ce e singurul loc de muncă unde e primit la birou cu geacă de piele, inclusiv vara, când sunt 36 de grade afară.