O poveste cu Pleșu m-a distrat săptămîna trecută. O tipă a scris că o cunoștință a ei a fost dată afară de la o librărie pentru că nu l-a recunoscut pe Pleșu, să-i facă discount, și ăsta a sunat la gașca lui de intelectuali bazați să o lucreze pe aia. Niște proști din presă au preluat povestea fără să o verifice și Pleșu s-a grăbit să explice că totul a fost o fabulație, ca să-și apere imaginea lezată. Nu, nu faptul că încă mai există idioți în presă care se reped la informație ca găina la muci fără să o verifice m-a distrat, ci că Pleșu își apără imaginea ca și cum i-ar păsa de ea. Ceea ce e absurd, cu monosprînceana aia.
Recunosc, nu l-am citit niciodată pe Pleșu. În principal, pentru că nu citesc chestii neamuzante. Și pentru că are monosprînceană. Nu am înțeles dacă vrea să fie ciclop – și are un ochi în plus – sau om – și are o sprînceană în minus –, dar nu am cum să ascult părerea unui cetățean atît de lipsit de spirit social încît nu poate să își dedice două minute pe lună, cu o pensetă între degete, ca să se transforme din babuin în om. Ține de respect față de societate și de restul semenilor să încerci să arăți ca un om. Ce ar putea să-mi zică un om care nu depune efortul ăsta minim de a se conforma la specie?
Acum, mulți or să spună că nu e frumos să mă iau de defectul fizic al cuiva. Ar fi așa dacă ar avea un neg pe față, cocoașă și genunchii invers. Dar e o chestie atît de mică și atît de ușor reparabilă, încît chiar trebuie să fii mega-nesimțit ca să supui publicul privitor la așa ceva. Alții or să spună că, dom’le, Pleșu e intelectual fin. E ocupat cu sferele înalte. Nu se coboară el la chestii lumești, de animal simplu, ca pensatul între sprîncene ca să nu mai arăți ca un mutant postapocaliptic. De parcă nu poți să le faci pe amîndouă. Oare dacă lui Pleșu îi rămîne leuștean între dinți, după o ciorbă, și-l scoate sau îl lasă acolo, că e intelectual ocupat de chintesența gîndirii și nu se pogoară spre asemenea ocupații lumești?
Aș vrea să știu clar care e limita lui Pleșu. Ce lucruri de om face și ce lucruri de om nu face, pentru că se consideră mult prea elevat. Pentru că unele chestii le face: s-a apucat să dezmintă că aia a fost dată afară din cauza lui. Deci ceva-ceva tot ține la imaginea sa, de nu vrea să pară meschin. Cu pensatul tufei de deasupra nasului ne-am lămurit. Dar oare Pleșu își taie unghiile? Sau e prea preocupat de sferele înalte? Dacă are o gaură în tricou, îl aruncă sau macrogîndirea lui nu e deranjată de estetica lumii materiale? Dacă se scorojește vopseaua de pe ușa de la baie a lui Pleșu, o revopsește sau consideră că funcționalitatea nu i-a fost știrbită și că ideea de ușă încă e pură, deci stratul de vopsea e irelevant? Mi se pare că e de datoria lui să ne lămurească, dacă tot a început cu dezmințirile.