Nicolae Iorga a fost atît de precoce încît s-a născut mai devreme decît data din certificat. Între 17 ianuarie 1871, cînd a venit pe lume, și 6 iunie 1871, cînd a fost înregistrat, el a avut timp să-și construiască un avans intelectual considerabil față de generația nenăscută și să conducă pentru totdeauna plutonul copiilor-minune din Botoșani.
Pînă să devină boieri moldoveni, strămoșii paterni ai lui Iorga au fost negustori de stambă în Valahia și, înainte de asta, ciobani aromâni din Munții Pindului. Strămoșii pe linie maternă descindeau din ruși basarabeni încrucișați cu alte seminții de stepă, de la calmîci și găgăuzi la cazaci zaporojeni și mitropoliți. Și tatăl, și mama viitorului istoric au făcut lungi călătorii genetice, înainte ca ADN-ul lor să se contopească într-o asemenea reușită.
Nicolae Iorga a fost un geniu și a ținut să afirme această evidență încă de la început. Copilul Nicolae a mers mai repede decît alți copii, a vorbit mai repede decît a mers și a scris, se zice, mai repede decît a vorbit. La o vîrstă la care alți copii deprind denumirile obiectelor, Nicolae era rugat să turuie mai încet, ca să-l poată urmări și adulții. Învață repede franceza, italiana, greaca și latina, iar cînd ajunge elev în clasa întîi își descoperă pasiunea pentru istorie. În clasa a treia, profesorii îi dau permisiunea să predea celorlalți elevi, în timp ce el învață la perfecție poloneza și face pași importanți în munca de cercetare.
La 10 ani intră la Colegiul Laurian din Botoșani, unde uimește profesorii la toate materiile și unde face bani frumoși meditînd elevii din clasele superioare. Începe să publice în presa locală și națională articole despre politica europeană, iar faima lui de copil-minune depășește barierele Botoșaniului și ajunge la Iași. Așa încît, după ce Colegiul Laurian îl exmatriculează pentru că uitase să salute un profesor, Iorga se mută la Colegiul Național din capitala Moldovei, unde își continuă seria de miracole școlare. Predă din nou, uimește din nou profesorii, publică iar în presă materiale strălucite, dar e surprins citind în timpul orelor și e iarăși suspendat. Iorga ajunge rebel la o vîrstă la care alții abia vorbesc și se scufundă în studiul marxismului cu un creion roșu în mînă. În Capitalul găsește, pe lîngă extremism și exaltare, toate greșelile lui Marx, pe care le explică zadarnic, în prelegeri sclipitoare, unei societăți ieșene ațipite, pusă mai degrabă pe studiul sarmalelor, al damigenei de Cotnar și al plăcintelor cu poale-n brîu.
La 17 ani, Iorga intră la Facultatea de Litere a Universității din Iași, pe care o termină în primul an, dînd toate examenele odată și luîndu-și licența magna cum laude. A prezentat o lucrare pe tema literaturii grecești pe care, în afară de A.D. Xenopol, nimeni din comisia de examinare n-a reușit s-o priceapă.