Să faci un film de trei ore e o dovadă de curaj. E un statement. E genul de tupeu cu care un nou Francis Ford Coppola anunță că a făcut un nou The Godfather. Sau un alt David Lean, gata să asmută asupra publicului fascinația cuceritoare a unui alt Lawrence of Arabia.
Sau e pur și simplu modul în care un băiat a înțeles să-și facă filmul concis. Film care garantat nu e Godfather. De fapt, ca să nu apară confuzii, nu e nici măcar bun.
The Batman e o bălmăjeală de scene inutile, idei răsuflate, ifose corecte politic, personaje submediocre și lista ar putea continua, pentru că alegerile greșite sînt singura zonă în care realizatorii au dat dovadă de imaginație creatoare.
Nu vreau să fiu rău, dar după o jumătate de oră eram convins că filmul putea fi scurtat lejer cu o jumătate de oră. Bine, ideal ar fi fost să fie scurtat cu trei ore, dar idealiștii nu sînt ascultați la Hollywood dacă n-au culoarea și genul corect. Și cînd spun asta mă refer la bărbații albi privilegiați, desigur.
Robert Pattinson e perfect uitabil într-un film pe care sper să-l uit. Nu e Batman, e Bat-Emo, eroul care vine să salveze Gotham City prin puterea lui a fi supi, a pune bot și, în cazuri extreme, a fi o mină-tristă, pentru lumea adoră asta cînd vine vorba de divertisment.
Dincolo de acțiune, de gadget-uri, de costum, Batman personajul original era fascinant prin inteligență. Prin contrast, The Batman e fascinant prin faptul că nu-i curge scuipat din gură prea des. Nu e un erou justițiar, e un ciudat într-un costum ridicol. Un necăjit care domină scena prin puterea lui de-a fi neimpresionant. Un bolovan care se avîntă prostește în luptă, fără tehnică, fără tactică, susținut doar de dragostea de justiție, pentru că dragostea învinge orice. De exemplu, un grup compact de douăzeci de inși. Sau gloanțe încasate din plin. Eroul e făcut inexpugnabil din tastatură și asta sigur va asigura producției dacă nu fani, măcar multe urări de iubire eternă.
Dar povestea, cît e povestea? Nici două parale. S-ar vrea o combinație subtilă de Batman, TheCrow și Seven. Și e o combinație. Una care a fost bine digerată. Sigur, bărbații albi și privilegiați care sînt uciși pentru că sînt corupți – nu exagerez, ăsta e nivelul – reprezintă un punct de pornire pasionant. Și lălăiala care destinde restul filmului ca o rîmă călcată de autobuz este un ritm inimitabil. Nu mai zic de replicile profund originale, scrise de un hipster izolat mental încă în adolescență.
În final, Christopher Nolan poate căsca, pardon, răsufla liniștit. The Batman nu e o amenințare pentru trilogia lui. În cel mai bun caz, ar trebui să tremure Batman vs Superman. Personal, vă recomand călduros să revedeți superbitatea numită Joker.
The Batman. R.: Matt Reeves. Cu: Robert Pattinson.