Martie 1990, Tg. Mureș – Un subit conflict între clienții MOL și patrioții de la Rompetrol ne aduce aminte că, în materie de transport, e bine să ne bazăm pe resurse naturale tradiționale. Nu, de data asta nu e industria calului, ci a parului.
20 mai – Primele alegeri libere după ce am renunțat în decembrie ’89 la Gaz Petrol Lichidat și consoarta sa, Benzina cu Plumb. Din păcate, alegem tot combustibili fosili.
Iunie 1990, București – Elemente huliganice amenință să toarne gaz peste foc în Piața Universității în plină criză a carburanților. Intervin salvator minerii și risipa este prevenită. Mai mult, vandalii sînt aduși cu picioarele pe pămînt, sub un strat proaspăt de panseluțe.
1992 – Nu spun că sar prețurile la carburanți în aer, dar cînd Michael Jackson trebuie să susțină un concert la București ca să-și plătească plinul la avion, concluziile vin de la sine.
1994 – Falimentul Caritas, schema Ponzi care promitea cîștiguri fabuloase. Românii care și-au vîndut mașinile ca să joace sînt revoltați că nu vor primi banii de benzină.
1999 – Plin de evlavie, papa Ioan Paul al II-lea vine în România. Vede cît costă motorina. Se închină.
2002 – Înființarea DNA, inițial sub numele de PNA. Oficial, amenință să-i ardă pe corupți. Neoficial, arde gazul de pomană.
2004 – România aderă la NATO. Visul de generații s-a împlinit: vom fi ocupați de militari străini, de la care putem să furăm benzină!
2005 – Denominarea monedei. Trecem de la ROL la RON și tăiem patru zerouri. Noi, că nenorociții ăia de benzinari nu!
2007 – Intrăm în Uniunea Europeană. Nu mai avem nevoie de viză ca să mergem să furăm benzină din Germania cu tot cu mașina.
2007, ceva mai tîrziu – Cristian Mungiu ia Palme d’Or la Cannes pentru 4 luni, 3 săptămîni și 2 zile, un film despre cît trebuie să economisească o bătrînică pentru un drum cu mașina pînă la piață și înapoi.
2008-2009 – Criză financiară. Românii ar renunta la mașini în favoarea autobuzului, dar și acesta merge pe jos.