334 î.e.n. – Alexandru cel Mare pornește războiul cu Persia. Experții apreciază că situația volatilă din Orient va crește automat prețul benzinei. Nici un român nu este afectat pentru că, deocamdată, zona carpato-danubiano-pontică este locuită de doi daci, trei geți, cinci viezuri și-un mînz.
Secolul al III-lea î.e.n. – Romanii cuceresc viitoarea Iugoslavie. Dacii își ajută vecinii vînzîndu-le pe ascuns benzină, deși dalmații și ilirii insistă: „Avem nevoie de fîn pentru cai, tîmpiților!“.
53 î.e.n. – Crassus se bate cu parții la Carrhae și cîștigă din părți. Geții răsuflă ușurați: slavă lui Zamolxe, am scăpat de scumpiri la pompă! Dacii se întreabă ce dracu’ e aia o pompă.
117 – Împăratul Traian cucerește Mesopotamia. Nu-i mai pasă nimănui de benzină pentru că se scumpește șaorma.
1240-1241 – Mongolii lui Genghis-Han năvălesc în Europa și ajung și prin părțile noastre. Triumful industriei calului.
După 1241 – Deși viitorul teritoriu al României era împărțit între mici voievodate locale, să remarcăm că prețul benzinei nu era nici pe departe 10 lei litrul. Pentru că n-aveam nici lei, nici litru și eram fericiți.
1395 – Speriat de prețurile la combustibili de la noi, sultanul Baiazid ne cere doar pămînt și apă. Mircea îl bate de-i sar capacele. De fapt, toată povestea a fost doar o schemă ca să-i fure turcului capacele de la roți.
1475 – Turcii lui Mahomed al II-lea vin să alimenteze la Vaslui. Ștefan e siderat: Boii bălții, v-am zis că petrolul e la Ploiești! Aici se găsește doar bătaie și viol! Teoretic, turcii au luat doar bătaie, nu și viol. Practic, ce se-ntîmplă în Vaslui rămîne în Vaslui, știți ce zic?
1600 – Mihai Viteazul unește cele trei țări române. Prima șansă a României de a-și vinde resursele naturale kazahilor de la KazMunaiGaz și austriecilor de la OMV. Păcat că n-a ținut decît un an, cine știe unde ajungeam?
1714 – Constantin Brâncoveanu ajunge pe eșafod la Constantinopol:
– Ce vreți, păgînilor, de la mine?
– Averile cele mai de preț!
– Sigur, n-are sens să mor de-aiurea, eu și toți ai mei. În spiritul acestui text, vă ofer țiței cît puteți duce!
– Sîntem turci în veacul al XVIII-lea, ce să facem noi cu țiței? Nouă ne plac doar puțurile petroliere. Aia e, tăiați-i capul!
Secolul al XVIII-lea – Instaurarea regimului fanariot. Marea șansă românească de-a scăpa cu petrolul întreg, pentru că tăntălăii ăia de greci știau că oil înseamnă doar ulei de măsline.
(va urma)
Scumpirile viitoare se ascund aici